Tag

poveste

Interludii

Poate mai târziu voi scrie poezii despre tine

„P oate mai târziu voi scrie poezii despre tine, dar momentan aș vrea să trăiesc. Să simt. Să ador. Să iubesc. Să oftez. Să plâng. Să sufăr. Să descopăr. Să experimentez. Să plec. Să mă întorc. Să te trăiesc. Poate mai târziu, după ce te voi uita, voi scrie poezii despre tine. Voi scrie despre tine ca un suflet ce sunt, când voi fi cu altcineva. Voi scrie despre tine când soarele va apune, la 18:59, când mintea mea de copil va crede că „mă înșeli la fără un minut”….

Share:
Continue reading...
Povești

M-am jucat cu inima Amurgului

—- Fundal —- M-am jucat cu inima Amurgului… Privirile ni s-au întâlnit într-o toamnă târzie de noiembrie. Eu clipeam ca soarele dimineții prin răsuflul nopții, iar el, dând dovadă de o maturitate rară, dar și de o irascibilitate aparte, m-a poftit la o vorbă de-un cuvânt tăcut. Trebuie să recunosc, nu mi-a plăcut la început. Anii au trecut, așa cum și eu treceam pe lângă el fără să-i acord cea mai mică atenție. Dar el era întotdeauna acolo. Mă săruta în liniște în clipe grele prin tăcerea lui furtunoasă. Mă…

Share:
Continue reading...
Povești

Povestea unui fulg de nea și a viorilor de zăpadă

—Pentru fundal ^__^ —- Povestea unui fulg de nea și a viorilor de zăpadă Am sărutat un fulg de nea. Sau m-a sărutat el pe mine, nu știu sigur. Am cântat în plină ninsoare. Sau am ascultat cum ningea cu fulgi săltăreți prin viață. Am suspinat împotriva vântului. Sau mi-a respirat el pe obraji, pe nas, pe frunte și pe buze. Am privit cu ochi întredeschiși cum ascuțiții fulgi de nea îmi încețoșau privirea. Sau mi-au pătruns ei cu nerăbdare nu doar în ochi, ci și în tot corpul prin…

Share:
Continue reading...
Povești

Umbre de Decembrie – Poveste – Partea I

-M-am gândit să-ți arăt și soundtrack-ul care m-a inspirat la această primă parte… Apasă.- U M B R E   D E   D E C E M B R I E Mâinile îi tastau neîncetat de ore bune. Mintea nu-i dădea pace o secundă, gândurile îi curgeau precum o cascadă învolburată într-un abis, iar ochii îi fugeau peste fiecare cuvânt precum vântul de toamnă care acoperă totul. Se opri. Își întinse mâna dreaptă după cana de ceai aproape rece, apoi luă o înghițitură. -S-a răcit, afirmă pentru sine, monoton, lipsit de…

Share:
Continue reading...