Tag

fiction

Interludii

Mic tărâm al meu

Eram doar un copil când am început să scriu. Vedeam lumina ca pe o lumină, ziua doar ca pe o zi. Ascultam vântul ca pe vânt și miroseam ploaia ca pe o ploaie. Simțeam gustul hârtiei și al stiloului doar ca pe niște obiecte ale unui om de rând ce încerca să-și exprime acele câteva gânduri pompoase la o vârstă atât de fragedă. În fond, ce știam eu, eram doar un copil când am început să scriu! Dar, copilul acela a început să vadă, prin intermediul cuvintelor, ale mișcărilor fragile,…

Share:
Continue reading...
Povești

Iubesc un Drum de iarnă

— Fundal — L-am văzut acum câteva luni, dintr-o pură greșeală. La început nu mi-a atras atenția, nu părea a avea nimic special, deosebit. Ajunsesem să îl întâlnesc în fiecare zi, aproape. Îmi era alături un timp destul de îndelungat, surprinzător, niciodată nu ne săturam de prezența celuilalt. El era întotdeauna înconjurat de prietenii lui, de cei ce-l cunoșteau de mult mai mult timp decât mine, iar eu veneam cu singurătatea mea gălăgioasă să-i țin tot lui companie, iar el, în schimb, mereu îmi acorda întâietate, îmi acorda întreaga lui…

Share:
Continue reading...
Povești

Umbre de Decembrie – Poveste – Partea I

-M-am gândit să-ți arăt și soundtrack-ul care m-a inspirat la această primă parte… Apasă.- U M B R E   D E   D E C E M B R I E Mâinile îi tastau neîncetat de ore bune. Mintea nu-i dădea pace o secundă, gândurile îi curgeau precum o cascadă învolburată într-un abis, iar ochii îi fugeau peste fiecare cuvânt precum vântul de toamnă care acoperă totul. Se opri. Își întinse mâna dreaptă după cana de ceai aproape rece, apoi luă o înghițitură. -S-a răcit, afirmă pentru sine, monoton, lipsit de…

Share:
Continue reading...
Povești

„ Îndrăgostiții de sub auspiciul ceții …”

Sub auspiciul ceții s-au întâlnit ei prima oară. Sau putea fi a mia oară…dar pentru ei, tot prima oară era în fieșce miez de noapte. El, un soi de zmeu al naturii, cu o indescifrabilitate aparte, uneori trecătoare, alteori vinovat de statornică. Îi era scris în stele un destin măreț, de cutreierat în lung și în lat; De privit viața și moartea laolaltă. De distrus și de reînviat. Ea, o piesă inofensivă dintr-un puzzle suprem, dar insignifiant printre altele. Avea o frumusețe aparte, schimbătoare, ce păstra calmul de dinaintea furtunii…

Share:
Continue reading...