3am

Ninge-mi mult, iubire!

N

inge-mi mult, iubire! Ninge-mi corpul în frigul în care-am ispășit o singurătate părută eternă… până la tine. Ninge-mi sufletul ce-a înghețat într-o solitudine aprinsă… până la tine. Ninge-mi ochii cu răcoarea de care credeam că nu voi mai scăpa nici atunci când voi sta singură într-o plapumă jignitor de atrăgătoare… până la tine. Te implor, ascultă-mi ruga, tu uns cristal de fericire… și lasă-mi-l doar mie.

Ninge-mi eterna închisoare, în care am părut a sta,
Ninge-mi inima cu mult soare, când te voi întărâta.
Ascunde-te-mi haoticul sărut, rece, rece, dar nu atât de rece.
Ascunde-l, căci odată luat,
Mintea ne va petrece.

Abstractă-mi e gândirea bleagă, de la 4 dimineața, dar mai abstractă e ninsoarea rasă de pe căciula ta. Ah, da! Stai că m-am zăpăcit, tu nu poți căciulă, dragă, crezi că am înnebunit?

Crezi că nu-mi cunosc norocul, soarele și luna împietrite într-un suflet? Crezi că-mi jignesc grija de a te trezi, într-o plină, zdravănă ninsoare? Tu îmi ningi mai mult ca om, ‘mi-ești omăt plin de speranță, într-un ger cumplit de-abea, de-abea te văd!

Ninge-mi mult, iubire. Îmi doresc să te petrec cu un ceai cald cu biscuiți cu scorțișoară. Să te primesc în brațe plin de nea, la peste 20 de grade. Poate să-ți aduc aminte de zilele senine sau poate să-ți reamintesc că zăpadă trece… vine.

Share

Comments

comments

You may also like

Leave a Reply