(Anti)Sociali

Educația nu-ți este un pistol la cap, tinere școlar!

E

ducația nu-ți este un pistol la cap, tinere școlar, ci o putere înmânată. Nu-ți este o pacoste, ci o șansă pe care trebuie să o apuci și să o ții bine cât durează. Educația nu-ți este un ordin, o obligație, ci o cale de a-ți atinge limitele. De a te înțelege și de a te dezvolta. Tinere școlar, vei învăța  rostul lor abia după ce vei termina acei „păcătoși”, „frustranți” și „inutili” ani.

Să-ți spun drept, am avut etape și etape. Îmi plăcea și îmi place școala, deși educația la noi e jalnică în cea mai mare parte. Nu am fost mare fană anturaj-clasă în cei 12 ani de școală, dar faptul că învățam lucruri noi depășea acest lucru. Pentru mulți, este exact invers acum. Nu spun că eu nu credeam că multe materii sau multe lucruri erau inutile, dar am aflat că tot ceea ce am învățat, toate cunoștințele din cultura generală îmi folosesc în ziua de azi. Chiar și acele ore „inutile” de chimie pe care le aveam, azi îmi aduc aminte cu rușine că nu le acordam mai multă atenție, pentru că nu știi când ai nevoie de acele cunoștințe.

Cu toate astea, educația la noi nu pune accent pe elev, ci pe cunoștințe. Pe principiul „cu cât mai mult, cu atât mai bine”, elevilor le sunt băgate pe gât de mici cât mai multe teste, examene, cât mai multe materii, un amalgam de complexitate absurda. Nu-mi dați să rezolv ceva din ceea ce fac cei mici de generală acum, chiar nu știu. Și pe de-o parte, mă gândesc că este ok. Îi înveți cu greul de la început, bine, înțeleg, dar deja e strigător la cer să pui accent pe „învață toate astea” în teorie, dar practica… unde? Este prostesc. Este prostesc să înveți la liceu 200 de chestii diferite de pe foi fără exemple, practică fizică.

credit: prettypaperandpens.tumblr

Și ceea ce este total ignorat la noi este dezvoltarea personală. Elevii își petrec 6 ore zilnic la școală, mai mult sau mai puțin. Citesc de pe cărți, foi, le este predată materie, trebuie să ceară voie să meargă la baie. Apoi într-a XII-a sunt întrebați ce să facă cu viitorul lor, cu viața lor, iar acasă le este spus „atâta timp cât ești minor/cât stai sub acoperișul meu, faci ce spun”. Pe bune, fraților?! Îmi aduc aminte un moment din clasa a XII-a, era dirigenția, iar doamna dirigintă ne întreba ce vom face cu viitorul nostru, unde vom merge la facultate. După ce i-am spus unde vreau, am întrebat-o dacă-mi dă voie la baie. Mi-a spus să aștept până iese din clasă.

Unde sunt învățați ce este bine și ce este rău? Cum să se dezvolte? Să se cunoască? Cum să devină mai empatici, să devină oameni de succes psihic apoi ? 

Unde sunt învățați să se iubească, dacă școlile sunt extraordinar de competitive între ele? Unde sunt învățați să aprecieze ceea ce au, să aprecieze și să se respecte pe ei și pe ceilalți din jurul lor, când profesorii fac diferențe între elevi pe față, favorizează, ajută și sprijină doar anumite persoane? Dacă ei sunt judecați pentru pantalonii de la Zara sau de la magazinul acela din colțul blocului?

Drag elev, educația nu-ți este un pistol la cap, însă ai grijă să nu ți-l pui singur tu acolo și să apeși pe trăgaci. Pune accent pe dezvoltarea ta personală, apoi pe restul. Tu contezi. 

Share

Comments

comments

You may also like

Leave a Reply