(Anti)Sociali

Care este cel mai adânc principiu al naturii umane?

C

itisem zilele trecute un articol online, dar și câteva paragrafe din diferite cărți -pdf-uri- ale unor scriitori renumiți în domeniul psihologiei și filozofiei, despre principii ale naturii umane, despre om și autocunoaștere, despre acele nevoi fundamentale de care am mai vorbit în trecut, dar destul de vag. Este bine cunoscut faptul că noi trăim după câteva legi universale, fie că ne dăm seama de ele, fie că nu.

Și cum citeam eu, absorbind cuvintele cu neîndemânare (voi enumera câteva în paragrafele ce urmează), mă gândeam în paralel, oare care este cel mai adânc principiu al naturii umane? Care ne domină? Care ne definește? Și oare este diferit de la persoană la persoană, susținând ideea autenticității umane, sau este vorba despre o generalitate absolută? O idee preconcepută pe care o interpretează fiecare în modul său? De aici vine oare subiectivitatea? Aberez mai mult decât trebuie și total prostesc sau…? Da, probabil, hahaha. Am ales în continuare câteva principii care mi s-au părut printre cele mai evidente, universale, dar mai ales neafectate de timp, de efectul de cohortă (generații ). 

tumblr_o473vrT4LC1s2rrw7o4_1280

1. Plăcerea de a vorbi despre sine

Nu trebuie să fii atent, fie într-o conversație sau nu, ca să observi că o persoană găsește și cea mai mică oportunitate de a dezvălui ceva despre sine, de multe ori părându-ni-se că importanța acordată sinelui este peste limită. Se înțelege de la sine că omul este o ființă cu nevoia de a se face cunoscut, indiferent de limbajul pe care îl folosește. Ceea ce fiecare trebuie să înțeleagă însă este faptul că prin acele dezvăluiri, de multe ori inocente, de caracteristici, întâmplări, memorii, sentimente, chiar și banalități, reducem distanța dintre noi și frica de oameni și de socializare.

2. Întotdeauna oamenii vor vrea mai mult

Dacă ați cunoscut vreodată o persoană care v-a mărturisit: „Sunt mulțumit cu ce am, nu vreau mai mult de atât, am tot ce-mi trebuie”, să n-o credeți. De când lumea, oamenii au dat dovadă de o nemulțumire față de tot ceea intră în contact cu persoana lor, nu contează aspectul de care se leagă, iar acest lucru este dovedit clar și mai ales în istorie și religie. Omul tinde spre evoluție, spre cât mai multă putere, spre absolut, deși știu că nu vor atinge niciodată pragul maximal. Pur și simplu, nu știu când să se oprească.

3. Principiul reciprocității

Nu de mult am participat la un  proiect bazat pe acest principiu, proiect ce mi-a înseninat ziua și care m-a făcut să înțeleg și să realizez cât de folosită este gândirea aceasta inconștientă.
Vezi tu, oamenii dau dovadă de un simț al reciprocității, un instinct de înapoiere îi putem spune, deși nu este valabil pentru toată lumea din câte am văzut. Atunci când primești ceva, indiferent sub ce formă, mintea îți dictează că trebuie să înapoiezi favoarea. Fii atent într-o zi și vei observa că se aplică foarte ușor.

4. Dorința de a fi apreciat

Orice om își dorește să fie apreciat pentru ceea ce face, inclusiv pentru ceea ce simte, vede, aude, atinge. Este practic un mecanism ce ne hrănește starea de bine pe care o căutăm cu ardoare. Încă de mici dăm dovadă de această căutare spre a fi apreciați, de când ne ridicăm pentru prima dată singuri în picioare sau primele cuvinte rostite care provoacă zâmbete din partea părinților, până în relația cu semenii noștri.

Este totodată și principiul pe care eu una îl consider cel mai important.

5. Principiul fricii universale

Totul se rezumă la individ VS lume, la război VS pace, indiferent că este vorba de cele fizice sau psihice. Fiecare dintre noi se simte amenințat de societate, de oameni în sine, iar asta ne determină mintea să creeze așa-zisa egalitatea fundamentală pe care o susținem cu vârf și-ndesat.

6. Principiul EGOISMULUI

Suntem niște egoiști din natură, nu putem nega asta sub nici o formă. Citez dintr-un articol pe care l-am citit recent, dacă-mi aduc bine aminte, „Ne iubim familia pentru că este a noastră, așa este și cu prietenii”. Totul se rezumă la apartenență sau la ceea ce credem că deținem sau că se presupune că ne aparține. Egoismul este, din punctul meu de vedere, un scut universal al omului, nu o caracteristică negativă, așa cum întotdeauna este considerat.

Sunt și alte principii pe care nu le voi enumera aici, dar și pe care nu le știu, însă cu siguranță le cunoașteți și fără ajutorul meu în a le consemna pe o hârtie virtuală. Nu prea mai cred că există posibilitatea de a compara sau de a alege pe cea mai importantă dintre ele, așa cum m-am gândit când am scris titlul, ci doar… o simplă cunoaștere a existenței lor.

Share

Comments

comments

You may also like

Leave a Reply