Studenție

Când e astenia de primăvară, nici un război nu te mai trezește pentru cursuri!

C

ea mai bună parte atunci când ești student este organizarea programului (pe lângă altele, evident). Adică programul ăla neprogramat în care, dacă vrei, te duci la cursuri, dacă nu, te duci sau nu te duci. Pe grafic, cred că ar fi variabila de importanță a cursului și gradul de somnolență, mă înțelegi?

Tot ca student, înveți să apreciezi cel mai și cel mai mult somnul, de aceea, când e astenia de primăvară, nici măcar un război, o alarmă de incendiu sau mama sunând disperată nu te mai trezește pentru cursuri, da’păi o amărâtă de alarmă de telefon?!

Hai să te fac să înțelegi cum funcționează: (1) alarma sună la 6:30 am. (2) te trezești, ești decis să mergi la curs sau seminar, dar îți spui să clipești, deci să clipești de câteva ori. (3) ai clipit? S-a făcut ora 7:24. (4) îți spui că nu ajungi la primul curs, dar îți propui să ajungi la al doilea, deci mai stai în pat. (5) Ca student conștiincios, îți pui alarma. (6) Te trezești la 9:33, în condițiile în care de la 10 ai curs. Și (7) îți propui într-un final să dai vina pe astenia de primăvară pentru toată ziua lipsită de inteligență.

Dar e în regulă, pentru că te conformezi cu faptul că „nu erau importante” sau „le poți recupera”, lucruri total neadevărate pentru că de cele mai multe ori, dacă pierzi un curs, în acel timp Beyonce a dat concert în amfiteatru, Obama a împărțit Oreo, secretara s-a nimerit să fie prezentă conform orarului, un urs polar a gătit paste și nu s-a mai dat nici un test. Gândește-te numai că nu ai scăpat de acel test!

[su_highlight]Dar apoi găsești și partea bună în toată povestea asta… [/su_highlight] Bine, eu încă nu am găsit-o, dar asta nu înseamnă că nu sunt optimistă.

Adică, uită-te numai la acest koala din stânga! Imaginează-ți că exact la fel se simt unii dimineața când pur și simplu viața lor e mai fericită pentru că nu sunt nevoiți să se dea jos din pat în primele ore ale zilei. Nu doar pierzi o zi în care puteai face ceva productiv, chiar foarte productiv, dar nici măcar nu îți pare rău că ai rămas în pijamale și soarele nu a dat ochii cu tine, înțelegi?

Zilele acelea în care parcă îi mulțumești Universului că nu a trebuit să socializezi cu lumea, ci doar cu mâncarea, laptopul și cutiuțe și cutiuțe de ceai și cafea.

Dar, tu, ca elev, student, angajat, părinte, bunic, copil, adult – tu, da – nu ar trebui să-mi iei exemplul. Ce rost are să-ți mai pui alarma dacă ești pe sentiment cu acel mic și drăgălaș koala?!

[su_highlight]Totuși, hai să nu întindem coarda. [/su_highlight]Nu vreau să învăț oamenii că este ok să facă ce am făcut eu, indiferent că la mine a fost inconștient, sau mai degrabă semi, dar nu contează asta. Atât timp cât ai o responsabilitate față de ceva sau cineva, trebuie să ți-o asumi, vrei, nu vrei. Singurul lucru pe care nu îl sprijin în toată povestea aceasta este importanța sănătății tale, fizice și psihice.

Vai, ce-i cu mine de scriu așa articole?!

Share

Comments

comments

You may also like

1 Comment

  • Dianne Tho

    eee, bun articol, babe 😀
    si mie mi s-a intamplat, dar parca daca pierd prima ora sau seminar, ma cam chinuie constinta si tot merg pentru a doua tura, hehe
    te pup
    http://diannetho.es

    March 23, 2016 at 8:41 PM Reply
  • Leave a Reply