(Anti)Sociali

Suntem prea tineri să urâm, dar niciodată prea bătrâni să iubim

Sunt un suflet tânăr, dar îmi place să gândesc că asta nu ține de vârstă. Mintea și sufletul tău pot fi veșnic tinere, totul depinde de alegerile pe care le faci în viața de zi cu zi. Una din devizele sufletului meu tânăr, pe care încerc și îmi doresc să o transmit mai departe, este că suntem prea tineri să urâm, prea tineri să țesem negativitate față de alt suflet, prea tineri să ne întunecăm viziunea noi înșine. Dar niciodată nu vom fi prea bătrâni să iubim, dragule…

Am primit de prea multe ori replica „trebuie să mai trăiești puțin”. Ca să ce? Să învăț să urăsc? Să investesc timpul și gândurile mele spre nimic productiv? De ce să nu îndrept tot ce am eu mai bun spre propria persoană și propria fericire? Și a celor dragi?

Apoi a venit replica „nu ai pățit ceva care să te facă să urăști destul de tare”. Nu, puiule, răutatea din lume își pune amprenta pe fiecare dintre noi. E alegerea fiecăruia ce selectează din experiențele pe care le primește. Dacă tu alegi să extragi acel singur lucru bun din 1000 rele, atunci te felicit, faci parte dintr-o comunitate extrem de mică de oameni. Dacă în viața ta apar mai multe persoane care să te facă să urăști decât să îți placă, atunci ar trebui să îți pui niște semne de întrebare: de unde vine de fapt problema? Ce caut eu în oameni și nu găsesc?

Mai târziu, a venit replica „eu urăsc acea persoană, tu de ce nu o faci?”. Stai puțin, stai puțin. Acesta este momentul în care în mod normal venele îmi iau foc și mintea îmi explodează în argumente. Cum să fac să explic într-un mod cât mai decent și calm faptul că este completamente normal să nu simți același lucru precum cei de lângă tine pentru o altă persoană? Este completamente în regulă ca tu să adori o persoană pe care altcineva drag ție nu o/îl înghite. Ceea ce nu mi se pare în regulă este să judeci după judecata altcuiva. Practic, sentimentele tale sunt o copie ieftină după ale altcuiva, și pe deasupra mai sunt și negative și îți ocupă timpul inutil, îmi pare rău să îți zic asta.

Ceea ce încerc să transmit este să nu îți investești timpul și energia în ceva ce nu își are rostul. Este ca și cum ai prefera să găsești doar personajele rele din desene, iar pe restul îi păstrezi undeva pe fundal. E greșit. Implică-te în ceea ce contează cu adevărat, în ceea ce te face să te simți satisfăcut/ă, iubit/ă, împlinit/ă, îndrăgit/ă, mândru/ă.

Ești personajul principal al vieții tale, vrei să o petreci făcând o listă cu persoane pe care le urăști și persoane pe care le iubești? O listă care să îți țină privirea în foi, în pământ, în timp ce în fața ta se poate afla o mică fericire ce te așteaptă? Data viitoare când te paște un astfel de sentiment, oprește-te pentru câteva clipe: se merită? Chiar se merită?

Și ca să închei, vreau doar să-ți mai repet încă o dată că la 10, la 20, la 30, la 40, la 50, la 60 și 100 de ani – ura nu vine cu vârsta, vine cu alegerea și intenția. În schimb, iubirea, în toate formele ei, merită fiecare gând, suflu, fiecare cuvânt, fiecare pas, privire, sărutare, îmbrățișare. Fiecare lacrimă și tot timpul timp investit. Și deși din ambele vei învăța ce este viața, iar tu vei crește ca persoană, oare unde este mai mare satisfacția? Care te face nemuritor?

V-am cuprins, ne citim peste câteva zile cu un nou articol! 🙂

Share

Comments

comments

You may also like

Leave a Reply