Studenție

Când te ia melancolia de liceu… sau nu.

Ziua de 14 septembrie înseamnă pentru elevi prima zi de trezit dimineața cu alarme de tot felul, drumul spre școală în care se roagă în fiecare minut să fie un coșmar și să se trezească odată ( nu pentru toți, ce-i drept ), întâlnirea cu persoane de care ne este drag sau pe care am vrea să le exportăm din țară ( nu mă judecați ).

Pe toată durata liceului, eu una am trecut probabil prin toate etapele de creștere și maturizare – de la fetița micuță, retrasă și timidă, la șefa clasei care trebuia să se ia în gură cu mai toți și care trebuia să-și mențină mediile mari, dar pe de altă parte știa că aceste medii nu aveau să conteze mai departe de BACALAUREAT.

Oricum, mă bucur enorm de faptul că am făcut parte dintr-o generație care parcă e total îndepărtată de cea care vine acum cu pași repezi. În timpul liceului am avut parte de momente absolut geniale, în care am râs cu lacrimi ( ca atunci când am rămas blocați în clasă la ora de chimie înainte să vină profesorul și dânsul deși ne-a auzit în clasă, ne-a pus absență.. ; sau atunci când unui domn profesor nu i-a plăcut faptul că ușa noastră *care a avut probleme în toți anii de liceu* nu se închidea așa că a legat-o cu sfoară de cuier; sau atunci când era să rămânem blocați în școală pe la 8 și jumătate seara când toți au plecat dar domn profesor ne-a ținut predică de coca-cola ; și vorbind de coca-cola, tot dânsul a crezut că am pus otravă atunci când i-am luat cola – toate orele de engleză din clasa a IX-a și a X-a au fost amuzante și frustrante ; sau de fiecare dată când mâncam un covrig cumpărat din magazinul școlii și DOAR la ora de mate parcă eram drogată căci râdeam într-una de orice; și altele pe care aș prefera să nu le fac publice ) sau în care am plâns ca un copil.

Nu regret liceul ca etapă, dar regret locul și persoanele pe care le-am întâlnit ( cu excepția câtorva ).

În clasa a XII-a, trebuie să recunosc, ajunsesem într-o stare în care îmi doream să fac mai degrabă 5 facultăți decât să mai rămân acolo. Multe lucruri mi-au pus capac, m-am săturat de anumite situații și cred că în viața mea nu mai așteptasem vacanța de vară ( de după BACALAUREAT ) mai mult ca atunci. Clasa a XII-a a fost atât de scurtă și totuși s-au întâmplat mai multe decât în toți anii de liceu.

Sunt genul acela de persoană care a văzut prea multe și melancolia liceului nu-și are loc în viața mea. Nici acum, când trec pe lângă acel loc, nu-mi pot spune un „Băi ce dor îmi este”. Chiar nu-mi vine. Nu m-am simțit integrată în acel loc, însă m-am simțit liceeană. Apreciez momentele și lucrurile care m-au maturizat, cu care am crescut și pe care am învățat să le ocolesc sau să le abordez.

Lucrul trist este că liceul nu ne învață intenționat lucruri care ne vor fi folositoare DUPĂ aceea. Nu ne învață în mod intenționat cum să supraviețuim într-o perioadă în care nu mereu cel deștept reușește, ci acela care-i și viclean sau egoist.

Așa că, dacă ești liceean, nu zic să nu rămâi în banca ta și să ridici mâna atunci când vrei să răspunzi, dar amice, dacă vrei cu adevărat să zici ceva, nu ține în tine – ridică-te și asigură-te că ești auzit. Ridică-te și fă-ți simțită prezența, părerea, decizia. Înțeleg că școala este un mediu academic și toate chestiile alea – dar dacă nu te simți respectat și auzit, nu sta și înghiți. Mai târziu vei regreta că n-ai fost în stare să te aperi. Învață să vorbești pentru tine, învață lucruri care te vor ajuta mai târziu, nu doar ce ți se cere la oră. Nu încerca să intri în patetisme și să te dai după „modă” sau limbajul „de cartier” – te ataci singur(ă).

În liceu îți creezi o personalitate, un comportament diferit de cel de până atunci. Ai grijă să fie unul care să te ajute pe viitor și de care să fii mândru. Respectă dar fă-te și respectat, căci e mai greu al doilea lucru.

Share

Comments

comments

You may also like

4 Comments

  • Sophie

    Sfaturi bune pentru boboaca de mine.
    (Simt asta pentru școala generală. Nu mi-e dor deloc de ea. M-am simțit ca o intrusă pe-acolo și nu aș mai retrăi anii aceia oribili.)

    September 14, 2015 at 3:12 PM Reply
  • Joujoulees

    Me no wants at highschool anymore. Nononononononononono =))

    September 18, 2015 at 7:17 PM Reply
  • Loredana

    Liceul chiar e locul în care personalitatea ta ia o întorsatură drastică, fie în bine, fie în rău.
    Sunt în clasa a 11 a şi văd diferenţe enorme între eu de acum şi eu din clasa a 9 a.
    Am invăţat că nu toată lumea are inima pe care o am eu sau educaţia mea. Nu toată lumea se gândeşte să ajute şi nu toata lumea apreciază ajutorul. În liceu eşti tu pentru tine.
    Însă nu regret anii aştia pentru că am întâlnit oameni frumoşi.

    September 19, 2015 at 5:20 PM Reply
    • Amii

      Tot în clasa a XI-a m-am gândit și eu și am realizat multe. Cred că perioada asta în care ești e cea mai genială pentru că mai ai un an până la BAC, dar ai trecut de bobocime și începi să ai habar mult mai mult de lumea din jurul tău.

      September 20, 2015 at 9:37 AM Reply

    Leave a Reply