10 lucruri

5 tipuri de oameni pe care i-am întâlnit în autobuz

Cred că majoritatea dintre voi a călătorit cel puțin o dată cu autobuzul. Eu am făcut asta pentru prima dată la Sibiu și Doamne, ce paralelă mă simțeam întru-totul, deși era un SIMPLU autobuz și cică o simplă rută.

Ideea este că în 3 luni de zile, am dat peste o multitudine de oameni în autobuz, unii mai diferiți ca alții. Mă simt ca într-un film, ce-i drept. Știți, unul din acela de comedie-romantică sau unul thriller, pentru că arată dubios seara, mai ales iarna. Cutreier orașul într-o mașinărie, alături de niște necunoscuți care, să recunoaștem, analizează pe oricine din jurul lor. Și, dacă ai noroc, poate nu se holbează nimeni insistent la tine sau te strigă psihic cu disperare să arunci în aerul acela închis un salut.

M-am gândit, de fapt mi-am reamintit că la un moment dat am făcut iar un mic studiu, când îmi aduceam aminte și când apucam loc în spate să pot sta liniștită și nu înghesuită. ORICUM. Am urmărit o bună perioadă anumite tipologii de persoane, pe care am încercat să le asociez unui număr mai mare de oameni. Nu știu dacă s-a înțeles, dar mai jos aveți cele 5 tipuri pe care m-am decis să le scriu:

  1. Vârstnicii care discută despre problemele lor cu oricine apucă lângă ei VS vârstnicii care se uită urât la tine și nu scot un sunet

Înțeleg conversația ce duce de la banalitate la ocuparea timpului, dar vârstnicii care discută despre cele mai personale probleme și lucruri în general mi se par fără logică. Omul se simte mai bine atunci când își expune problemele, pentru că ajunge să le cunoască și el mai bine și în cele mai multe cazuri ajunge și la ideea de rezolvare a lor. Dar când îți spui tot arborele genealogic și toate bolile din familie și te lauzi cu 15 nepoți și pe a 16-a nepoată o faci de rușine într-o baltă de oameni – e ceva putred în Danemarca.

Apoi mai sunt vârstnicii care pur și simplu stau, se uită, judecă, apoi sigur se gândesc „Pe vremea mea…”.

2.      Liceeni. Pentru că de ce nu.

Așa amuzant mi se pare când apuc să călătoresc cu liceeni! Amuzant e puțin spus. Îmi provoacă tot feluri de sentimente: de nostalgie, de melancolie, nervi, iar nervi, frustrare, agresivitate, amuzament și așa mai departe. Nu știi la ce să te aștepți: un șmecheraș care nu știe prin ce vorbe să mai impresioneze sau o domnișoară ce denotă o înfățișare de anul 3 de facultate și de fapt are 15 – 16 ani și comportament de… ei bine.. adolescentă.

3.      Femeia care poartă toată suferința din lume în ochi

Mă refer la acea femeie așezată întotdeauna pe scaun, care privește pierdută fie pe geamul autobuzului, fie pur și simplu în fața ei, uitându-se la… nimic. Acea femeie care parcă a trăit vieți, a trecut prin secole și a văzut miracole, apoi Universul a abandonat-o și a aruncat-o în pustietate. Sau cel puțin așa se simte și asta transmite. Acea femeie care e numită „nebună”, „ciudată”… e doar o femeie tristă, trecută prin viață.

4.      Afaceriștii

Deci dacă nu ați dat peste un afacerist cel puțin o dată în viața noastră în autobuz… Mai încercați. Pentru că nu numai aflați ce se mai întâmplă în materie de români în Anglia, Franța, Germania, dar auziți cum stăm și cu economia, politica, discuții de marketing, vânzări, cumpărări…

5.      Cei fără obraz

Poate sunt doar eu, sau poate nu. Știm că decența nu prea mai e „la modă” în ziua de azi… și fiecare e pentru el. Înțeleg faptul că societatea în mod indirect te face să devii un egoist, un „totul pentru mine și nimic pentru altul”, dar, cu toate acestea, parcă e fără obraz ca noi, tineri în floarea vârstei, să nu acordăm locul pe scaun unui vîrstnic. Indiferent de oboseala prin care trecem, consider că acel mic act de bunăvoință și respect, chiar și vîrstnicilor care te judecă și-ți strigă sau te insultă sau te fac să te simți ca ultimul noroc din ghinioane… Să ne gândim puțin că mai târziu și noi am vrea acel loc. Am întâlnit prea multe cazuri în care femei ce păreau bine cu picioarele pe pământ, se uitau de sus la persoanele de vârsta a 3-a, stând picior peste picior pe scaun. Eleganța nu vine din haine și nici machiaj, vine în primul rând din comportament, din atitudine. Degeaba ai blănuri pe tine dacă te uiți la oameni ca la niște nimicuri. Am întins discuția mult, vina mea haha!

Vă propun ca data viitoare când sunteți în autobuz să faceți acest mic experiment – să încercați și voi să găsiți tipologii de oameni și să vă amuzați, sau întristați, de ceea ce veți remarca.

Până atunci,

Ne mai citim peste câteva zile.

Share

Comments

comments

You may also like

4 Comments

  • Georgy

    Emma nu mai ai contul de ask? :'(

    December 24, 2015 at 9:44 AM Reply
    • Amii

      Nu, nu îl mai folosesc… >_<

      December 24, 2015 at 4:03 PM Reply
  • raluca stefana

    Autobuzul ca autobuzul….sa incerci cu metroul in Bucuresti in diferite internale orare!!! :))))

    January 18, 2016 at 8:19 PM Reply
    • Amii

      Ahahaha! Nu știu dacă vreau asta, dar de curiozitate – ca experiment, aș încerca! :))

      January 19, 2016 at 9:17 AM Reply

    Leave a Reply