(Anti)Sociali

„Cum de ai puterea de a te juca cu alte suflete?”

Bună, bună și iar bună! După luni de zile în care nu am mai scris absolut nimic pe blog, azi am simțit nevoia să scriu câteva rânduri. Vorbim despre o putere păcătoasă în primul articol din 2019.
Suntem oameni cu suflete mari, mici, slabe și puternice. Suntem ființe fragile în interiorul nostru, care suferă, simt profund și alteori nu simt nimic. Dar experiența și interacțiunea ne dictează comportamentul, iar noi, ca oameni, de-a lungul vieții, ajungem să influențăm alte suflete, ajungem să cunoaștem și să pătrundem în interiorul unei persoane, fie că a vrut, fie că nu.

Nu crezi că suntem periculoși, totuși? Niște invadatori ai intimității? Ei bine, asta și suntem.

Invadăm suflete. Le îmbibăm în iubire sau le distrugem de la rădăcină. Amețim și ne jucăm cu sufletele, apoi le pierdem în mulțime. Suntem atât de răi, încât ne satisface clipa în care știm că avem în palma noastră sufletul altcuiva. Biruim asupra voinței lor și le schimbăm percepția asupra lucrurilor, le schimbăm realitatea. Și, inconștient, asta pățim și noi.

Și o facem pentru că așa suntem noi, oamenii. Distrugem totul în calea noastră, apoi încercăm să reparăm ce tot noi am stricat. Spargem în bucăți o persoană sau încercăm să lipim la loc ceea ce altcineva a stricat. Suntem răi și buni în același timp – iar nimeni nu se plânge de asta.

Iar tu eviți. Eviți să suferi sau să iubești, încerci să faci asta, și încerci din tot sufletul, dar el nu e de acord cu tine. Vrei să pari puternic, la locul tău, dar slăbiciunea ta mereu va fi vizibilă pentru persoana care te va doborâ sau te va ridica. Omul e răzbunător, iar când lui i se face un rău, vrea să îl întoarcă într-o formă sau alta, pe același suflet sau altul.

Atunci intervine conștiința.

Eu am distrus suflete, dar și sufletul meu a fost distrus acum ceva timp. Și e în regulă. E absolut în regulă să distrugi și să te lași distrus pentru că asta e natura umană. E farmecul tuturor posibilităților de a interacționa cu altă persoană și sufletul ei.

Și știi care e punctul culminant? Când tu ai crezut până acum că nu îți pasă, că nu pui suflet, că te-ai axat pe tine și ești puternic desprins de loviturile emoționale alte altora – apoi te lovești din plin de un zid. Și cazi. Și realizezi că suferi. Că îți pasă.

Pentru că dă-mi voie să îți zic că poți fi tu cel mai nepăsător om de pe planetă, dar tot se va găsi un suflet care să te ruineze și să te învețe să suferi. Și o să îți placă. Pentru că vei învăța că în viață, suferința are scopul de a te face să crești, să evoluezi ca om, să te ridici din mlaștina în care ai căzut.

Și încerci de-a lungul vieții să cauți acel suflet care să îl accepte pe al tău așa cum este, care să te completeze și să nu dorească nici o clipă să te distrugă. Și cauți și cauți dar tot cazi, iar tu te ridici din ce în ce mai dezamăgit. Stai, ce faci? Nu renunți, evident! Căci nu știi niciodată, dragul meu cititor, când vei întâlni sufletul acela mic al omului potrivit ție. Și atunci știi că ești cea mai norocoasă persoană din lume.

Știi, în adâncul sufletului tău, că ești salvat 🙂 .

Apreciezi?

Comments

comments

Author

amii.writes@yahoo.com
Blogger necunoscut și mândră absolventă a facultății de Psihologie. Iubitoare de cafea, ciocolată și dimineți răcoroase. Dacă și tu preferi conversațiile creative - ai ajuns unde trebuie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *