Studenție

Anul acesta sunt și bobocel și veterană!

S

criu cam târziu despre asta, nu-i așa? Nu am apucat să vorbesc prea multe despre facultate de ceva timp încoace, am tot fost ocupată cu unele, cu altele, nu am realizat că deja suntem la sfârșitul lui Octombrie, cu toate furtunile sale. Cu facultatea, cu sentimentul de veterană sătulă de stres și bobocel încântat și entuziasmat; cu răceala, cu planuri personale și cu sentimente ce mă încearcă de câteva săptămâni încoace. Cu toate astea – am ajuns aici, acum. Dar hai să povestim încet, nu vrei?

Să începem cu începutul. Anul III la psihologie, ultimul an – sătulă de tot stresul, personal mă stresez din orice deși știu cât este de greșit. Am realizat atât, dar atât de multe încât dacă aș lua-o de la capăt cu facultatea, aș fi o cu totul altă persoană, schimbată la 180 de grade. Ce am realizat de zic că m-ar schimba atât de mult? Oh, numai de aș avea timpul din lume să ți le enumăr!

  1. Nedreptate – poți fi student cuviincios și să nu primești nimic, sau să fii lingușitor și îți ies toate. Combinația e și mai periculoasă.
  2. Stres inutil – dacă ești elev sau student, la un moment dat vei da față în față cu un monstru urât și enervant, stresul. E prezent dimineața, la prânz și seara și tinde să scoată ce e mai rău din tine. Dă-l afară din casă până nu pune stăpânire pe toată ființa ta. Mie stresul mi-a adus câteva kg în plus, mi-a adus seri de plâns și să nu mai vorbesc de nervi și limbaj nu tocmai decent.
  3. N-ai carte, ai parte – spuneam că sunt o studentă cuviincioasă. Până anul acesta. Nu, nu sunt „rebelă”, dar în afară de licență, de ce să mă stresez, să mă complic, când deja am făcut asta în doi ani de zile și nu mi-a folosit la nimic? Pot și eu să merg două zile la facultate, că oricum aceeași notă o iau, căci doar examenele contează, nu? Până la urmă e un sistem de toată jena – bagă învățătură în tine cât poți de mult, apoi pleacă în străinătate că în țară ești un nimic dacă nu ești un mic Einstein. Nimănui nu-i mai pasă de tine odată ce termini. Pe licență scrie ADMIS/RESPINS. Nu o să mă întrebe nimeni ce notă am luat la Patologie după 3 ani. Țin să precizez că vorbesc în numele meu, ce ține de facultatea mea.
  4. 80% din ceea ce înveți în facultate nu-ți va folosi – să fim serioși. Totul se învață din practică. Înțeleg că este nevoie de o bază de teorie de la care să pornești, de aceea am lăsat o marjă de 20%, poate mai mare decât merită, dar restul chiar se învață în practică. Cum mi-a spus o fostă studentă…Oricum o să uiți totul când te vei afla la fața locului!”

Deși au trecut mai repede decât credeam acești doi ani de facultate, nu cred că voi uita prea curând sentimentul de studentă/elevă, căci ziceam că sunt și bobocel la asistență medicală.

De ce m-am înscris?

Pentru că am cu siguranță mai multe oportunități decât cu psihologia. În afară de asta, de mică voiam să dau la medicină, și cum încă 6 ani nu vreau să mai stau închisă în facultate, prefer 3 și o viață. Să nu mai spun că ideea nu a fost a mea, căci nu îmi imaginam vreodată că aș ajunge aici, acum, deci, mulțumesc Andei că a venit cu miraculoasa idee de a merge și încerca să ne „jucăm cu seringile”💉. Dar este evident că nu o fac doar pentru oportunitățile care vin odată cu diploma, o fac pentru că dacă tot învăț despre cum să ajut omul în condiția psihică, cred că ar fi de foarte mare ajutor și să-l ajut fizic, nu-i așa?

Poți face față cu ambele?

Posibil. Probabil. Se va încerca. Avantajul meu este că nu sunt singură. Marius este mereu cu mine, din fericire, iar Anda la fel. Suntem împreună în asta, iar sprijinul în condiția noastră este esențial, și nu numai. Omul te înțelege doar când se află în aceeași situație cu tine, altfel acel „știu” este irelevant.

No bun, vorba ardeleanului, și cum s-a dus deja prima lună – în care tot ce am învățat este o scurtătură la drumul între cursuri de la o facultate la cealaltă – am ajuns la concluzia că nu a fost o decizie pe moment deloc proastă. Desigur, este un infern anul acesta pentru că și facultatea pune presiune pe noi cu 123456789 proiecte care să îți… viața, să te țină ocupat domnule, de ce nu? Timpul dedicat bobocimii se scurge fără să-mi dau seama și trec cu ochii precum vitezomanul Gică.

Să-ți spun drept, ori de aș consilia un cuplu, ori de a-și face un paracetamol pe venă (Doamne, cum sună asta!) dacă nu mi-ar plăcea ceea ce fac/voi face, nu m-aș mai complica atât. Aș putea bine mersi să mă angajez oriunde „îmi convine” și să îmi îngheț anul. Să fac cu totul altceva. Să am o carieră total paralelă de ceea ce am început la facultate. Aș putea face asta foarte ușor. Dar am un așa-zis optimism de prost gust căci am speranța că măcar să nu aleg un domeniu și să profesez în altul – problemă tipică, universală.

Un procent mai mare decât ar vrea România să recunoască de studenți care lucrează în domeniu diferit de cel studiat este o problemă nu doar tristă, ci jalnică, pentru că (eu având o problemă majoră cu mentalitatea comunistă) nici nu se va schimba ceva anii următori,și oare de ce? Și foarte mulți tineri, printre care și eu la un moment dat, și-au făcut, își fac și își vor face planuri să plece în afară, iar țara noastră pierde copii buni, pierde olimpici neapreciați, pierde oameni care ar putea realiza foarte multe dacă ar fi ascultați, dacă li s-ar oferi șansa să vorbească.

 

 

 

Văzusem zilele acestea fără să vreau o știre cum că a mers și nu-știu-ce-ministru cu trenul (cred că era pentru prima oară, dar e un detaliu de care nu-mi aduc aminte). Să vă spun că a fost atât de revoltat de întârzieri, de băile ce ar face genocid cu boli din 1600, de gări vândute sau inexistente, de infrastructură în sine – încât a concediat nu-știu-ce-mare șef/director ce era el? Nouă, studenților, ni s-a oferit trenul gratis și mergeam oricum cu el până acum – și nu s-a SCHIMBAT NIMIC CU ELE, merge și ministrul odată și i se pare revoltător?

Ia să se uite mai bine ministrul ăsta de ce se întâmplă în țară și în sistemul educațional mai ales, că dacă ar fi să facă el acum o facultate fără toate pilele și banii pe care îi are, ar fi muritor de foame la mentalitatea comunistă și închisă pe care o are.

DAR să revenim la oile noastre. Nu mai știu dacă în articole de-ale mele mai vechi am spus cât de mult contează să găsești un echilibru între ceea ce îți dorești, ceea ce îți place ȘI ceea ce se caută și poți munci pentru a te asigura că poți trăi decent, căci după 5 ani de facultate să stai pe un salariu minim pe economie e mai mult decât jenant. E revoltător. E jalnic. E trist.

Așa că nu mai asculta de replica „Pune burta pe carte”, ascultă-ți dorințele tale, cu toping de realism și ofertă pe piață.

Share:

Comments

comments