Journal, Social & Personal Life

De ce nu scriu despre sex și dragoste și cum femeia trebuie iubită

S

-ar putea ca pentru unii dintre voi să par hater sau să închideți articolul imediat cum încep să NU vorbesc despre sex, dragoste, femeia ca ființa ce trebuie iubită, cum ar trebui iubită ea și alte chestii de genul. Pentru că să fim sinceri, sunt destul de multe articole românești și străine care vorbesc despre asta, care ne gâdilă sufletul și ne dă un fior (cel puțin poate vouă, mie nu). Sunt destule care vorbesc despre cum femeia trebuie iubită, ba chiar în pași, despre „5 sfaturi pentru un sex mai bun” sau despre cum să faci dragoste cu partenerul și… mă jur că sunt atât de multe idei de genul că mi se face rău. (Țin să precizez că nu sugerez nici un site sau articol, ci sunt genul de articole pe care eu personal le disprețuiesc pentru că monopolizează populația în a gândi că putem acționa la fel pentru toți).

De unde să încep? Pentru mine e greșit, personal cred că e imposibil să iubești o femeie după standarde impuse de societate, iar foarte mulți acționează fără să încerce înainte să cunoască persoana de lângă. Da, frate, îi duci un buchet de lalele. Ea e alergică la flori. Ai întrebat-o subtil ce flori îi plac? E un exemplu pe care îi cunosc, i s-a întâmplat unei cunoștințe.

Să nu mai vorbesc despre faptul că peste tot se vorbește de cum se iubește femeia, în 90% din reclame apar femei, să nu mai vorbesc de faptul că femeia e considerată un punct slab pentru bărbați prin urmare e „folosită” în scopuri personale și profesionale și așa mai departe. Dar vreau să văd că se vorbește și despre aprecierea bărbaților. Că până la urmă nimeni nu e superior și inferior nimănui. Vreau să se vorbească și despre iubirea față de bărbați, că femeia cere mereu și bărbatul trage. Vreau să văd o poveste în care acțiunea e focalizată pe el, și nu pentru că a avut o decepție în dragoste, că i-a murit mama, că suferă după una – fără nici o relație cu femeia.

Nu sunt misogină și nu sunt fană bărbați în mod special, doar că atenția pe care femeia o primește prin simplul fapt că are o pereche de sâni și un vagin pe unde crește populația planetei, ar trebui să fie dată și bărbatului. Mi se pare corect. Sunt 50 de site-uri care vorbesc despre cum să iubești femeia din cap până-n picioare și 2 în care spune așa subtil „Bă, iubește-l și pe el că e și el om și nu cere decât pe cineva lângă el cu care să se iubească și să trăiască.”

Sper că înțelegi la ce mă refer cu fraza de dinainte. Am spus mai devreme că femeile cer multe, ceea ce e adevărat, pentru că unul din cele mai utilizate cuvinte folosite de o femeie este „vreau”. Nu știu care e al bărbatului, pentru că ghici ce, nu are cine să întrebe.

Societatea, prezentul în care ne aflăm, se axează atât de mult pe femeie, pe cum ar trebui să fie, s-au creat mii de standarde, de la figură la gândire. Și ce să facem? Ne conformăm. Eu m-am urât o lungă perioadă de timp pentru că nu intru în tiparul femeii din prezent, nu sunt înaltă și nici slabă, nu mă machiez perfect și nici nu mă coafez zilnic, nu fac poze în poziția aia tipică (la care am primit mult hate pe facebook), nu fac să pară că am o viață perfectă – nu intru în tipare și asta mă afectează la nivel fizic și psihic foarte mult. Sau cel puțin, mă afecta. Sunt mândră de defectele mele pentru că asta mă face om. Om, nu femeie. Om.

Mi se zbate o venă de fiecare dată când în jurul meu pornesc discuții precum cea de acum din simplul fapt că unei discuții atât de inocente și universale, se acordă atât de multă atenție. Atât, dar atât de multă că va ajunge să vă exaspereze și pe voi. Pentru că se discută pe tema „FII TU!” peste tot, apoi îți oferă ca și un catalog de produse (tiparele) de cum să fii. De genul „Fii tu, alegeți cum să fii și primește o reducere la personalitatea cu care vine!”.

Suntem ființe umane, care încearcă și greșesc până reușesc. Nu trebuie să urmezi 5 pași să o cucerești sau alți 10 să știi cum să o satisfaci în pat. Nu trebuie să stai fixat pe un tipar sau să te chinui să faci și tu parte din el. Ține minte un lucru: tiparul îți limitează caracterul, personalitatea. Tiparul îți anulează unicitatea. Vrei să fii ca ceilalți? Așteaptă-te să se comporte cu tine cum se comportă cu ceilalți, să nu ai pretenții să te cunoască așa cum ești dacă și tu vrei să fii ca altcineva.

Fii femeia de care să fii mândră la bătrânețe. Fii bărbatul de care vrei să fii mândru la bătrânețe.

Deci, de ce nu scriu despre sex și dragoste și cum femeia trebuie iubită? Pentru că am mentalitate care-mi spune „scrie nu despre ce se caută cu disperare…. scrie despre ce. vrei. tu. Despre ce poate nu se scrie. Despre ce nu e important pentru alții, dar e pentru tine. Tu o faci să pară important. Cum vezi tu lucruri, arată-le și lor.”

Așa gândesc eu. Poate e greșit pentru unii dintre voi, dar asta nu înseamnă că trebuie să fiu judecată pentru asta, pentru că am mai fost pentru că „nu susțin femeia”. Eu judec un comportament ce poate fi schimbat, ader la schimbarea spre bine și la sănătatea și fericirea interioară. Eu am fost judecată pentru mentalitatea pe care o am. E corect oare?

Share:

Comments

comments