Lifestyle Personal

Cum știi dacă ești într-o relație pozitivă, de viitor?

N

u sunt eu o expertă în domeniul „iubire” sau „relații”, și nu pentru că am doar 21 de ani, ci pentru că întreaga mea experiență se rezumă la „amorezăli” de 2 săptămâni și acum, cel mai important, relația de un an și 2 luni cu Marius. Dar trebuie să recunosc că am avut în jurul meu o mulțime de exemple pozitive și negative, am trăit în mijlocul furtunilor și am văzut ce implică iubirea față de alți oameni și față de sine. Am văzut cum poate fi de distructivă, dar și cât de mult poate ridica o persoană spre potențialul său adevărat. Am văzut cum o mână de cuvinte influențează întreaga sferă a deciziilor unei persoane, întregul comportament, atât în mod pozitiv, cât și negativ.

DAR… CUM ȘTII DACĂ EȘTI ÎNTR-O RELAȚIE POZITIVĂ? Constructivă? De viitor? 

Asta doar tu poți realiza. Îmi pare rău, dacă te așteptai să îți enumăr pașii spre o relație constructivă, aș putea face asta, dar nu sunt sigură că s-ar putea aplica și la tine, deși s-ar crede că sunt universale. Aș putea să-ți spun că totul se rezumă la comunicare (cei mai mulți, înțeleg comunicarea verbală), dar 2 persoane introvertite sau care pur și simplu nu știu să-și exprime sentimentele, ar putea înlocui comunicarea prin acțiunile lor pentru cealaltă persoană. Dar uite, am să-ți povestesc puțin despre relația mea și ce m-a făcut cu adevărat să cred că este pozitivă, adevărată, care s-ar considera perfectă dacă aș povesti-o, dar mai avem și noi urcușurile și coborâșurile noastre.

Coincidențe. Multe lucruri în comun. 

Acestea au fost lucrurile care ne-au atras prima oară unul spre celălalt. Când ne-am cunoscut, deși păream total diferiți pentru că eu sunt de fel foarte vorbăreață și tind să verbalizez absolut tot ce gândesc și ce simt, el era mai tăcut, mai liniștit, calma furtuna de mine precum o ancoră. Mă ține pe linia de plutire. Cum spuneam, am descoperit pe parcurs că avem o mulțime de lucruri în comun, poate prea multe, chiar și coincidențe, începând de la familii, la muzică, filme, seriale, locuri, oameni – ne completăm acolo unde trebuie, iar în rest suntem unul și același.

Comunicare

Am vorbit. De la început am vorbit foarte mult, ne-am deschis unul față de celălalt. Am făcut în așa fel încât să spunem (prin mesaje mai ales) lucruri pe care în mod normal nu le-am zice, le-am ține pentru noi, ne-ar durea mintea și orgoliul să le spunem – dar le-am spus. De la bun început, am spus de la ce ne așteptăm fiecare, ce „pretenții avem”, ce ne place și ce nu.

Ca să înțelegi de ce, noi ne-am cunoscut în iunie, iar eu în iulie trebuia să plec acasă, după sesiunea de examene. Așa că era o întreagă vară de supraviețuit în relația noastră micuță. Eu plecam acasă, el rămânea la Sibiu. Dar am reușit într-un final, cu multe discuții acasă și ceva plimbări cu trenul, am stat câteva săptămâni bune, cu porția, la el la Sibiu, iar restul acasă. Iar când septembrie a venit, lucrurile au devenit și mai frumoase.

„Mă mai suporți?”

Un lucru pe care l-am învățat foarte bine este să nu caut relația perfectă. Pentru fiecare, perfecțiunea înseamnă cu totul altceva. Eu am căutat o perfecțiune pe care el nu o vedea, așa că am căutat calea de mijloc. Ne-am mulat unul după celălalt. Ne-am întâlnit undeva la mijloc. Eu consider perfectă o dimineață pe la 8, cu el, în care ne luăm în brațe, ne învelim în cearșafurile reci ale orei 8 o perioadă, apoi ieșim la o cafea și un croissant în centrul Sibiul, simțind răcoarea dimineții pe pielea noastră arzândă. El consideră perfectă o zi în care se trezește la ora 12, ne luăm în brațe și ne spunem „Bună dimineața, iubire”  unul din noi se oferă să facă o cafea și să aducă o ciocolată în pat, relaxându-ne vorbind sau jucându-ne. Zilnic ne întrebăm cum de ne mai suportăm, dar, de fapt, ce nu e de suportat aici? În fiecare zi de când stăm împreună și ne trezim unul lângă celălalt ne spunem și facem acele lucruri.

Perfecțiunea de mijloc, să-i spunem.

Nu suntem absurzi 

Regula de aur în relația noastră este să nu lăsăm să treacă problemele pentru a doua zi. Dacă avem o problemă, unul din noi este supărat sau nervos sau pur și simplu ceva nu ne convine – vorbim despre asta. Discutăm, spunem ce este în regulă și ce nu, astfel încât să nu se mai repete pe viitor. Nu suntem absurzi, nimeni nu este perfect și nimeni nu citește gândurile, deși ne așteptăm ca întotdeauna fiecare din noi să fim înțeleși, sau cel puțin sperăm la asta. De obicei, Marius lasă de la el și încearcă să mă împace, deși eu am greșit. Ne lăsăm orgoliul departe deși e un mic monstruleț în spatele nostru care ne ține de mâini și de picioare și ne șoptește „mai bine taci, stai supărat/ă”. IGNORĂ-L, ÎȚI ZIC EU. 

Ne apreciem, ne iubim, ne acceptăm așa cum suntem. 

A doua regulă de bază a noastră: orice s-ar întâmpla, suntem împreună în asta. Nu suntem doar iubiți, ci și prieteni. Dacă nu te simți comod să-i povestești despre faptul că ai pus 3kg și nu te mai suporți, sau cum trebuie să aștepți 70 de ore ca un nou caracter din Warframe să ți se realizeze sau cum… înțelegi ideea.

Baza unei relații nu e un singur element, nu e doar comunicarea – baza unei relații sunteți voi doi, în imperfecțiunea voastră în care vă acceptați reciproc. Voi sunteți baza. Dacă vă doriți să fiți lângă cealaltă persoană, se va cunoaște, căci veți face tot posibilul să aibă mereu zâmbetul pe buze și să fie fericit/ă. 

 

Share:

Comments

comments

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply