Journal Personal

Primele mele experiențe la interviurile de angajare

O

 premieră în viața mea, deși cam târziu și cu rușine spun asta, a fost să mă angajez. Tot felul de gânduri s-au năpustit asupra mea odată luată decizia de a rămâne pe vară în Sibiu și de a sta departe de ai mei, de relaxarea totală, de ultima vară înainte de licență și dezastrul de vara viitoare cu o sesiune în plus.

Să merg la interviuri de angajare, să-mi fac griji de cum mă voi îmbrăca, cum voi face față programului, presupusului stres, de cum mă voi adapta și așa mai departe este cu adevărat o experiență. Să te vinzi cuiva, cu zâmbetul pe buze, cu argumentarea aptitudinilor tale, de ceea ce ești capabil; să te deschizi într-un mod specific cuiva căci caută o persoană și tu îți dorești să fii aceea … Toate acestea reprezintă o experiență productivă – indiferent de rezultat. Nu pot spune că am fost la multe interviuri de angajare, în decursul a două săptămâni, dacă nu mă înșel, am fost la 3 interviuri, deși am depus vreo 15 și foarte multe am ajuns să le refuz din cauza ofertei nu foarte tentante.

 Cum m-am prezentat? Tu cum te-ai prezenta?

Un lucru de care am ținut cont foarte mult a fost vestimentația. M-am îmbrăcat de fiecare dată în pantaloni de stofă, negri, și o cămașă elegantă, dar casual, de zi (Mulțumesc Zara și Stradivarius, le absolut iubesc. Nu mă înțelegeți greșit, le-am cumpărat, nu primit) plus adidași albi, cu model floral pe margini, care întregeau ținuta. Părul desfăcut sau prins coadă de cal, machiaj natural și zâmbetul pe buze. Impresie bună? Done!

Cum rămâne cu atitudinea? Comportamentul?

 Eu. Am fost eu. Și cred că asta e cel mai important când vine vorba de a te prezenta cuiva. Nu încerca să pari că ești altcineva, oricum îți vei da arama pe față la un moment dat, așa că de ce să riști? Fii tu de la bun început și te asigur că vei fi apreciat/ă pentru asta. La interviurile mele am mers entuziasmată, căci cu adevărat îmi doream să aflu ce îmi propun și cu adevărat voiam să mă angajez cât mai devreme undeva. Am mers cu zâmbetul pe buze, mi-am arătat entuziasmul, m-am deschis și am vorbit liber. Așa am fost eu, nu zic că trebuie să te chinui să pari încântat, ci doar să fii tu, indiferent că ești o persoană liniștită, calmă, cu simțul umorului sau nu, neînțeles, perfecționist, fricos, intimidat și așa mai departe.

Cum știu dacă e potrivit pentru mine?

Tu te vinzi lor, dar primești ceva în schimb. Fii atent la ce își oferă, pune întrebări cât mai multe, interesează-te căci pentru tine faci asta. Lucrezi pentru ei, dar și ei au nevoie de tine. Ia în calcul programul, beneficiul financiar și mai ales timpul pe care îl vei dedica lor. Indiferent dacă locul de muncă la care ai optat este pe domeniul tău sau nu. Eu nu lucrez în domeniul meu și am luat în calcul fiecare beneficiu și cost și poți ajunge la o concluzie doar după ce ai lucrat o perioadă.

Acum că, atât eu cât și Marius ne-am angajat, timpul nostru se împarte în casă-seriale-muncă-somn și mai rar ieșiri, ceea e cam trist și voi încerca să rezolv asta cât mai curând, deși programul nostru e complet opus. Când eu plec, el vine, și invers, nu ne coordonăm deloc. Dar, cu toate acestea, în fiecare seară ajungem împreună pe canapeaua din living, cu TV-ul bad word it pe History căci ne plac maxim emisiunile de acolo, cu ceva de ronțăit lângă noi. Povestim zilnic prin ce trecem la muncă, ne spunem off-ul, facem un joc de Hearthstone… râdem, glumim, ne facem planuri. Iubim.

Suntem tot noi la finalul zilei, chiar și cu mai puține ieșiri. Suntem tot noi, niște copii care nu știu ce vor face mai târziu, dar care sunt împreună și-și promit că vor fi alături unul de celălalt indiferent de moment.

Ce vreau să-mi promiți? Că nu te vei schimba din pricina muncii. Cunosc prea multe persoane care s-au distanțat, care s-au schimbat în mai rău, care s-au ofilit pur și simplu. Caută ceva care să te ajute să te dezvolți, nu să dai înapoi. Nu trebuie să fii un sclav, trebuie să apreciezi munca pe care o depui și să faci în așa fel încât să fii apreciat. Caută oameni buni, care merită să fie ajutați. Caută dezvoltarea proprie, nu numai suma de bani de la finalul lunii.

Degeaba ai milioanele în portofel dacă ești un sclav al societății. Nu te transforma într-un robot fără puterea de a decide pentru sine, fii un motor pentru omenire, indiferent unde lucrezi, căci lumea are nevoie de tine, cum și tu ai de ei.

Share:

Comments

comments

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply