Studenție

Stresiunea, bat-o vina!

P

robabil că acum nu ar trebui să scriu pe blog, ci să termin tema de colocviu la engleză și să repet pentru dezastruosul examen de luni, la Organizațională. Ar trebui să fiu mulțumită de faptul că am doar 5 examene, în mod evident și 5 colocvii și, în afară de unul sau două, restul sunt ca și cum nu ar fi. Dar, oameni buni, STRESIUNE is coming!

Dacă tot încep Jurnalul de sesiune acest weekend, mă gândeam să vă și introduc puțin în stresul și grijile mele, pe lângă faptul că le aveți și voi pe ale voastre. Înainte de toate, dorește cineva să meargă la psihologie la facultate? I-aș spune să nu o facă dacă nu e completamente sigur că vrea să și profeseze, căci o mare parte din studenți la final rămân doar cu diploma.

Revenind. În momentul de față, am căștile în urechi, muzică dată tare, materialele de studiu pe masa de cafea din fața mea, ochelarii pe ochi, cafeaua lipsă pentru că azi e ziua de limonadă și… cheful de citit orice în legătură cu facultatea – lipsă. Dar lipsă totală, și nici nu am intrat oficial în sesiunea de examene.

Aș povesti despre orice altceva, cum ar fi Couple Goals pe care le am cu Marius când învățăm sau faptul că găsesc o mare plăcere să fac curat săptămânile acestea. Nici măcar nu mai sunt capabilă să-mi scriu notițele mele super-organizate cu 156 de markere colorate, 30 de tipuri de post-it-uri, 132 de semne de carte pe foi și -n- file împrăștiate într-o ordine perfectă. Deși cred că mă apuc de la noapte.

Ah da, să mai menționez și faptul că fac probabil parte din procentul acela super mic de oameni care se bagă la somn până în 12 noaptea pentru că nu e capabilă să învețe noaptea? Cu 5kg de cafea sau 20 de energizante? Nope, nu pot.

Dacă stau bine să mă gândesc, până să intru în sesiune nu apăruseră în viața mea atâtea seriale, adică tocmai ce a reînceput Shadowhunters, trebuie să termin sezonul 5 din Arrow și să mai menționez toate filmele bune de la cinema? Acum o săptămână am fost la King Arthur (pe care îl recomand cu foarte mare căldură! Trebuie să îl vedeți, e genial!)

Hei, hei! Vorbeam aici de Stresiune! Cum spuneam, urmează un examen greuț, Organizațională. Nu știu dacă îți sună interesant sau nu, dar și dacă m-ai întreba, nu aș ști ce să-ți răspund. E acea materie care pare interesantă la prima vedere sau doar când din 100 de pagini scoți 13. Genul acela de materie care are teorii pentru teoria teoriilor de teorie teoreticiană teoristică. Teoretic vorbind.

E interesantă doar dacă nu ai internet, televizor, telefon, iubit/ă, viață socială – vlagă în tine. Glumeam, nu e chiar atât de rea, dar dacă s-ar rescrie cartea și s-ar sintetiza ideile principale sau s-ar povesti cel puțin măcar părțile interesante… căci nu sunt interesată de cum femeile din 1920 erau îmbrăcate atunci când se duceau la lucru și faptul că își puneau 2 lingurițe de zahăr în cafea în pauza recent introdusă de 10 minute, iar în 1950 au crescut la trei lingurițe…. Adică, încearcă să înțelegi te rog, nu judec, dar anumite părți sunt ridicol de inutile de tocit.

Iar eu chiar trebuie să citesc despre faptul că prin anii ’40 oamenii erau considerați un bloc mecanic, niște mașinării umane destinate să completeze producția industriilor, ca apoi să se revoluționeze știința și… ei bine.. oamenii să fie considerați (Incredibil așa ceva)… FIINȚE UMANE! Cică chiar aveau nevoi și necesități și știau să vorbească! Așa ceva nu s-a mai pomenit, ei bine, din anii ’40.

O altă interesănțenie, dacă-mi aduc bine aminte, era ideea cum că oamenii lucrează mai bine în grup și așa au descoperit că există tendința umană de a se crea lideri naturali, atitudini comune și discuții de grup (Cred că, din punctul meu de vedere, odată introduse grupurile de muncă au început și Excluderile sociale – voi avea un articol special pentru asta, e interesant cu adevărat, fără ironie de data asta).

Anumite idei mi se par ridicol de învățat, de reamintit. Faptul că istoria îmi spune că oamenii erau considerați niște blocuri de producție cred că e știut, se pretează asemenea comportament și în ziua de azi și știu cazuri și oameni. Dar cum societatea îmi spune „Învață, toceste, reține, înțelege” la lucruri pe care eu nu le agreez și nu le-am ales în mod personal să le învăț – a păi ne conformăm.

Ne citim zilele acestea cu alte interesănțenii, promit!

Share:

Comments

comments