Health & Food

În pielea noastră 2 ! O dietă dezastruoasă.

P

entru cine nu știe deja, Amii aici de față are o dietă dezastruoasă, și nu mă refer la dietă de slăbit, căci nu mai am voința să mă țin de una acum, ci la faptul că acum gătesc mai des și am ocazia să mănânc tot ce poftesc! E un dezastru, îți zic! Dar hai să încep cu începutul, bine?

Am mai scris înainte de problemele de greutate prin care am trecut în liceu (<click me>), ceea ce m-a făcut să am o dependență de cântar și de greutatea mea. Pe deasupra, nu mă ajută nici organismul, căci am un metabolism foarte lent, de aceea lumea râde de mine când spun că se cunoaște și un pahar cu apă sau o banană atunci când mănând. Chiar nu glumesc. Am trecut prin stări depresive, dar nu am ajuns din fericire la punctul culminant de a și suferi de depresie, pentru că am avut persoane dragi care m-au ținut pe linia de plutire și mi-au ascultat plânsetele în fiecare zi (Mulțumesc familiei și prietenelor mele dragi și lui Marius pentru asta).

Dar vreau să înțelegeți că pentru multe persoane, este foarte importantă această luptă cu greutatea. Este important să fim înțeleși, ascultați și încurajați. Lupta cu greutatea nu este o glumă, ca și „m-am îngrășat 2 kg” și altcineva să râdă și să zică în glumă „ce dramatic”. Nu! Persoanele care se confruntă cu asta (inclusiv eu), luăm în serios acele 2kg. Luăm în serios această luptă și de multe ori nu suntem înțeleși cu adevărat.

Acum, spuneam că am o dietă dezastruoasă, prin urmare, obsedata de mine s-a mai îngrășat oleacă. Cu toate acestea, iubesc mâncarea, iubesc să mănânc, să gătesc rețete noi, să încerc locuri noi cu mâncare bună. Dar asta mă costă puțin, atât fizic, cât și psihic. În articolul pe care l-am scris acum ceva ani, spuneam că am voință și încredere. Acum nu prea mai pot să am acea voință. Cedez foarte ușor, mai ales că nu mai mănânc atunci când vreau, căci iau prânzul sau cina cu Marius și nu-mi place să mâncăm separat. Nici să reglez mesele după mine, căci el nu mănâncă cum făceam eu înainte dacă mă îngrășam, o pară sau orice alt fruct / zi, el ronțăie și are poftă de mâncare, e bărbat, zic.

Dacă și tu te confrunți cu asta, crede-mă, te înțeleg. Înțeleg că este greu să renunți la pofte sau să nu poți mânca ceva bun pentru că trebuie să ai grijă ce pui în farfurie. Și știu cât este de frustrant când ceilalți îți zic „Dar mănâncă, cui îi pasă?!” sau „De ce te chinui?” sau „Ai încercat dieta X, Y, Z?” sau „Termină cu prostiile astea”.  Chiar înțeleg.

Și pe de cealaltă parte sunt persoanele care oricât ar mânca, nu se îngrașă. Te-ai aștepta ca acele persoane să te înțeleagă, căci deși sunteți la 2 extremități diferite, aveți același scop, dar opus. Unul vrea să slăbească, altul să se îngrașe.

Și apoi te gândești că asta definește majoritatea populației din lume. 1/4 vrea să slăbească, 1/4 vrea să se îngrașe și 1/4 sunt mulțumiți așa cum sunt, iar restul nu au ce mânca; te face să gândești mai bine? Pentru că pe mine, sinceră să fiu, da.

 Această luptă te poate doborâ fizic și psihic, mai ales dacă îi acorzi multă importanță. Și oricât ai încerca să o lași deoparte, undeva în mintea ta tot te bântuie gândul. Această luptă o duci tu, nu altcineva. Deci nu accepta să ți se zică ce să faci, cum să faci, pentru că tu trebuie să știi aceste lucruri.

Sfatul meu?

Încearcă să-ți descoperi corpul. Ceea ce acceptă, ceea ce nu. Ceea ce te ajută, ceea ce nu. Nu asculta de părerile celorlalți, pentru că fie exprimă ceea ce vrei să auzi, fie ceea ce te va ataca psihic.

Ce fac eu?

  • – Acum m-am apucat de bicicletă. Fac mai mult sport ca înainte, să spunem.
  • – Ronțăi mai mult ca înainte, ceea ce e un mare dușman în viața de zi cu zi.
  • – Nu mai am timp sau ambiție de diete, de ce? Din cauză că am un program foarte dezastruos cu facultatea și proiecte care parcă nu se mai termină.
  • – Încerc să am micul-dejun luat în fiecare zi.
  • – De cele mai multe ori înlocuiesc o masă cu ronțăieli. Serios, doar eu mă îngraș de la mâncare, și nu de la ciocolată?

Ceea ce nu fac eu și ar trebui să fac și să facă toată lumea?

Acceptă-te. Iubește-te. Dacă vezi întâi părțile rele ale corpului tău, găsește-le pe cele bune și complimentează-te în fiecare zi. Nu aștepta să-ți zică altcineva, deși aduce satisfacție, dar dacă nu ți le zici tu, cum să le accepți pe ale lor?

Mănâncă ce poftești, cu rație. Odată la două săptămâni mergi la Mc, KFC, Pizza Hut sau ce îți mai poftește inima. Cine spune că nu meriți să mănânci? O viață ai. Și să nu aud argumente de genul „fast-food îngrașă” pentru că în ziua de azi, având în vedere că totul este procesat, este mai probabil să te îngrași de la preparate pre-congelate sau „legume înghețate asiatice” care țin până în 2020 (ale naiba legume) din lanțurile de magazine bine-cunoscute, decât dintr-un McPuișor. Să fim serioși.

Învață să mănânci. Învață să iubești. Învață să (te) accepți.

Share:

Comments

comments