Personalmente

#Jurnaldecălătorii: Cum m-am pierdut prin Transfăgărășan !

Î

n sfârșit am ocazia să fac un jurnal de călătorie, de care cred că mă voi și ocupa mai des! Duminica trecută, pe 31 iulie, pornind din Sibiu, am mers cu dragii mei părinți pe Transfăgărășan pentru prima dată! Aveam de foarte mult timp plănuit să mergem, însă niciodată nu am avut ocazia, ori nu ne-am coordonat cu timpul ori a intervenit ceva în ultima clipă… Dar, norocul a fost de partea noastră de data aceasta, așa că am profitat și de timpul foarte bun, dar și de orele de dimineață!

Am plecat din Sibiu în jurul orei 10 dimineața și până să ajungem să facem ruta, am făcut o grămadă de poze inutile cu aparatul, din mașină, pe care oricum le-am șters când am ajuns acasă, dar de, ce să fac și eu în spate? Și opriri, nu cred că am făcut decât 3, dacă nu mă înșel.

Înainte să ajungem la Bâlea Lac (de unde mi-am luat 2 gogoși cu ciocolată pentru că arătau mult prea bine), am făcut o mică oprire să fac schimb de loc cu mama, așa puteam să fac poze din față, la fel, multe poze pe care apoi le-am șters pentru că ori erau mișcate ori… copaci, mă înțelegi?

Ceea ce mi-a plăcut enorm a fost ceea ce eu numesc „verdele Irlandez” (și că veni vorba, da, mi-am propus ca în viitorul apropiat să merg și acolo), toată natura având o nuanță mai… specifică de verde, de fapt un amalgam, o paletă întreagă de verde, iar eu cum sunt obsedată de peisaje montane, m-a absolut încântat! Să nu mai spun că tot drumul, chiar și când făceam ruta, tata întreba pe sub mustăți „Mă, dar sigur ăsta e drumul? Nu așa era în poze. Se vedea mai mare…”. Da păi noi nu suntem drone să vedem de sus peisajele, prietene!

Mai jos aveți 2 galerii de poze pe care le-am făcut cu aparatul, și, ca să nu primesc întrebări: aparatul e Nikon D3200, edituri în Lightroom, ceața a venit cu natura.

[su_slider source=”media: 2100,2101,2102,2103,2108,2109,2111,2114,2115″ link=”image” width=”1320″ height=”960″]

Nu, surprinzător și prostesc, nu ne-am pierdut, pentru că să fim serioși, e doar drumul ăla, știi ce zic? Nici dacă ai vrea n-ai putea să te pierzi. Dar, sinceră să fiu, chiar e superb!

Treceam de la soare, o răcoare subtilă, la ploaie și ceață în câteva secunde, apoi iar raze de soare răcoroase cu cât urcam mai mult pe munte. Și deși știam ce măreție avea să se afirme în fața mea, tot am rămas super fascinată de peisaje!

Familia mea tinde să treacă repede cu vedere peisajele, nu stau să admire, mereu sunt pe fugă. Regret că nu am făcut mai multe opriri pentru poze macro, poze în general, dacă tot am avut aparatul cu mine. Au ieșit unele cadre absolut superbe, majoritatea fiind făcute din mașină, dar totuși, mi-ar fi plăcut să avem mai mult timp dedicat… admiratului. Dacă vei avea ocazia să mergi, chiar îți recomand să iei mâncare și ceva rece și să te oprești într-un punct, sunt multe revărsări de apă unde ai putea sta, și pur și simplu să admiri și să profiți de bronzul de munte care este cel mai durabil și frumos!

DSC_8541

Alt dezavantaj a fost probabil faptul că, fiind doar noi 3, a trebuit să facem poze cu rândul. Eu știu să fac poze. Doar eu știu să fac poze, iar cu privire la aparatul meu foto, sunt destul de posesivă cu el, așa că cu greu m-am încumetat să îl înmânez mamei să-mi facă 3,4 poze ca amintire. Și, cum doar i-am spus CUM se fac pozele, sunt fericită că… sincer… ei bine că sunt în cadru…

Drumul a fost obositor, ce-i drept. Transfăgărășanul are 90 de km, dar, dacă nu ți se face rău de la curbe și drum în general (ceea ce noi am avut noroc să nu), ți se face din cauza lungimii restului de drum. Noi plecând de la Sibiu la 10 fix dacă nu mă înșel, am ajuns la ora 16 și ceva acasă, pe o căldură de 36, 37 de grade. Nemâncați, asta dacă covrigii și gogoșile se pun, chiar a am realizat că pentru asemenea drumeții, indiferent că doar stai și te plimbi cu mașina, trebuie să fii destul de odihnit. Și cu apă rece la îndemână!

Per total, Transfăgărășan chiar este un drum minunat și peisajele sunt aaaaaabsolut minunate! Se merită să-ți dedici o zi din weekend doar pentru a-l traversa și a admira asemenea frumusețe, îți zic serios. Data viitoare m-am gândit să merg cu cortul, dacă s-ar putea, nu că-i o idee bună?

[su_slider source=”media: 2137,2136,2135,2125,2126,2128,2130,2124,2122,2123,2121,2120″ link=”image” target=”blank” width=”1320″ height=”960″]

 PS: Dacă luați poze, vă rog să-mi dați credit pe ele, nu le-am mai pus semnătură. 

Apreciezi?

Comments

comments

Author

amii.writes@yahoo.com
Blogger necunoscut și mândră absolventă a facultății de Psihologie. Iubitoare de cafea, ciocolată și dimineți răcoroase. Dacă și tu preferi conversațiile creative - ai ajuns unde trebuie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *