10 lucruri

9 lucruri pe care nu ești obligat să le explici nimănui

D

e prea multe ori tindem să ne scuzăm pentru lucruri care nu ar trebui. De prea multe ori ne învinovățim pe noi înșine pentru ceva ce am simțit într-un moment anume sau pentru ceva ce am spus. De atâtea ori gândim prea mult, mai mult decât trebuie, mai mult decât ar fi acceptat pentru acea idee care ne-a trecut prin cap. De prea multe ori, ne simțim obligați inconștient să explicăm. Deci, fii atent. Nu e nevoie să faci toate acele lucruri. Poate ești o persoană morală, care ține la ceilalți și cedează primul, dar te vei sătura la un moment dat și vei realiza că alții nu fac ca tine.

Dar apoi poate te gândești că să fii tu cel care face diferența, îți dau dreptate, nu zic nu, dar îți spun sincer că de cele mai multe ori nu se merită. Dacă într-adevăr vrei să fii tu cel cu obraz, care cedează primul, asigură-te în primul rând că ai pentru cine. Că acea sau acele persoane merită.

1.  Nu ești obligat să-ți ceri scuze dacă nu îți pare rău sau crezi că încă ai dreptate

Multă lume, ca și mine de altfel, își cere scuze pentru… inutilități. Nu știu voi, dar eu am realizat recent importanța cuvintelor „îmi pare rău”, motiv pentru care lumea parcă a și început să se mire cum de nu le mai zic așa des, indiferent că am făcut sau nu ceva care să (nu) merite apariția acelor cuvinte. Trebuie în primul rând să realizezi importanța faptului care determină apariția cuvintelor, apoi dacă se merită sau nu să le folosești. Gândește-te că lumea nu te consideră o persoană morală sau cu capul pe umeri dacă-ți ceri scuze pentru absolut orice. Iar dacă nu te poți abține? Încearcă să spui altceva în schimb, „asta e”, „nu-mi pare rău” și așa mai departe.

2.  Nu trebuie să explici nimănui necesitatea ta de a-ți petrece timpul singur/ă

Multor persoane li se pare dubios dacă ieși la plimbare singur, dacă mănânci singur undeva… cam orice activitate pe care societatea cică o consideră „de grup”. Stai. Mai spune-mi că nu pot să-mi răsfăț mintea și corpul cu puțin timp de una singură. Dacă vreau să mănânc la restaurant singură, voi face asta. Dacă vreau să ies la plimbare la 12 noaptea singură, voi face asta. Nu trebuie să explic nimănui, la fel cum nici tu nu trebuie.Nu înseamnă nici că sunt anti-socială sau alte cuvinte de genul acesta. A-ți petrece timpul doar în compania ta nu înseamnă singurătate, înseamnă un răsfăț mintal calmant, liniștitor. Voi, ăia cu „De ce singur(ă)?”, obișnuiți-vă cu ideea că nu toți trebuie să facem totul în compania altora.

3.  Nu datorezi nimănui „da”-ul ca răspuns la tot

Ești o persoană independentă, liberă. Dacă vrei să spui NU, spune nu. Nu merge cu „așa și așa”, „poate”, „mă mai gândesc” pentru că știm amândoi că ai vrea să spui NU. Nu-ți fie jenă sau nu te simți prost, nici vinovat. Nu datorezi nimănui mereu un răspuns afirmativ.

tumblr_o3xmj8kBXo1r000uao1_1280

4.  Nu trebuie să aprobi credințele celorlalți, dar nici să le judeci, ci doar să le accepți ca păreri/opinii diferite

Oamenii își consideră propriile credințe ca fiind cele mai importante, adevărate. Se dau cu fundul de pământ, în sus și în jos, își pun încăpățânarea pe scaunul de la volan și se aruncă înainte cu credințele lor cu tot, pentru că ceea ce zic ei este doar și doar adevărul și ceea ce e corect. Scuză-mă, amice, e în regulă să crezi asta, dar încearcă să nu pornești un război verbal atunci când judeci ceea ce cred alții. Așa cum tu ai părerea ta, o au și alții. Dacă tu crezi că pământul e rotund, iar altcineva că e plat, respectă-le părerea, indiferent cât de adevărată sau falsă/greșită este, apoi treci mai departe. Nu trebuie să aprobi, să fii de acord – trebuie doar ca accepți părerea altora și să nu-i judeci.

5.  Nu trebuie să-i explici nimănui gusturile tale la mâncare, persoane sau muzică

Trebuie să înțelegi că ești o persoană unică, diferită de toți ceilalți. Dacă cineva se miră de gusturile tale sau te judecă pentru asta (scârba de mine probabil ar găsi să le întoarcă gestul mult mai agresiv, dar încerc să mă abțin aici), nu trebuie să încetezi să faci sau să-ți placă acele lucruri. Nu trebuie să te simți prost sau să te scuzi mai ales! Să nu te scuzi niciodată pentru preferințele tale! Fiecare om are gusturile sale, dacă toți ne-am scuza că ne place, nu știu, mămăligă cu pâine, unde am ajunge? Suntem destul de evoluați cât să lăsăm jocurile astea departe și să ne vedem de viața noastră, de alegerile noastre, de preferințele și dorințele noastre!

6.  Nu trebuie să-ți explici sau să te scuzi niciodată pentru corpul tău!

Fie că ești înalt și slab, înalt și gras, scund și gras, plinuț, scund și slab, foarte slab – în primul rând trebuie să ne considerăm noi înșine niște oameni frumoși. Părerile celorlalți sunt bonus, înțelegi? Le accepți sau nu, depinde numai de tine. Nu te scuza că ai cu câteva kg în plus sau în minus. Nu te scuza sau să nu te simți niciodată prost că ești „diferit” în concepția altora, fizic vorbind. Lumea va vorbi și te va critica, judeca, oricum ai fi, obișnuiește-te cu ideea și încearcă măcar tu să nu fi așa.

7.  Nu trebuie să-ți explici prioritățile în viață nimănui, mai puțin să te scuzi sau să le modifici pentru că „vrea cineva”

Tu singur îți faci alegerile în viață, alegeri pentru care tu ești responsabil și pentru care tu suporți consecințe. Tu îți organizezi prioritățile în viața de zi cu zi sau pe perioade lungi. Tu îți determini cauza și suporți efectul. Deci de ce ar trebui să-i explici cuiva prioritățile tale sau să te scuzi pentru ele? De ce ți-ai modifica o alegere pe baza faptului că unora nu le place sau nu sunt de acord cu ea? Trebuie să înțelegi că nimeni nu va trăi pentru tine, așa că să nu crezi că dând la margine o parte din tine te va ajuta.

8.  Nu trebuie să-i explici nimănui alegerile tale în materie de relații sau de ce ești singur(ă)

Oamenii sunt foarte, dar foarte băgăcioși. „E prietenul/prietena ta?”, „De ce nu ai iubit(ă)?”, „Îți place așa singur(ă)?, „De ce stai cu el/ea dacă…”, „De ce stai cu…”. 

Nu știu dacă mă înțelegi, dar viața privată e viața privată. Cine suntem noi să intervenim cu comentarii sau afirmații care oricum sunt irelevante dacă stăm bine să ne gândim? Iubim, greșim, iertăm, acceptăm, pierdem, câștigăm, suferim, îndrăgim. Pentru aceste lucruri nu trebuie să găsim o explicație pentru orice persoană care întreabă. Dacă o persoană vrea să fie singură, indiferent că știe sau nu de ce, e treaba ei. Noi nu avem dreptul decât să sprijinim sau nu acele persoane. Pentru că indiferent dacă suntem de acord cu ceea ce fac sau nu ne place sau poate ne place, există o limită de bun-simț pe care toți ar trebui să avem grijă s-o respectăm.

9.  Nu trebuie să te explici, până la urmă, pentru nimic dacă nu vrei

Într-un final, suntem oameni. Simțim nevoia să ne facem cunoscute ideile, părerile, opiniile, indiferent că sunt pozitive sau negative, indiferent că sunt despre ceva abstract, despre mediu sau despre oameni. Suntem oameni, greșim, iertăm, ne supărăm, iubim și așa mai departe. Învățăm din greșeli, sau cel puțin încercăm, de la a doua, a treia, a patra, a cincea, până o pățim bine de tot.

tumblr_o1ygaaenRQ1r000uao1_1280

Pentru că, nici o greșeală nu e cu adevărat o greșeală dacă într-un final învățăm ceva din ea. 

Pentru că, dacă vrem să ne scuzăm pentru ceva, o vom face. Dacă vrem să explicăm ceva, o vom face. Societatea ne pune atâtea impedimente psihice încât suntem de prea multe ori derutați cu privire la ceilalți și mai ales cu privire la noi. Nu doar adolescenții trec prin perioada de „Cine sunt?”, ci și adulții în ziua de azi. Nu încetăm să ne dezvoltăm niciodată; nu încetăm să ne cunoaștem sau să evoluăm psihic. Așa că, până la urmă, faci ce vrei. Nu trebuie să ții cont de ceea ce am scris mai sus, cu explicatul. Dar știu că nici să treci cu vederea nu poți.

Apreciezi?

Comments

comments

Author

amii.writes@yahoo.com
Blogger necunoscut și mândră absolventă a facultății de Psihologie. Iubitoare de cafea, ciocolată și dimineți răcoroase. Dacă și tu preferi conversațiile creative - ai ajuns unde trebuie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *