Studenție

Când în sesiune îți aduci aminte de toate plăcerile nevinovate

January 18, 2016

Se presupune că sesiunea vine cu o perioadă de stres tulburătoare– o perioadă frustrantă și enervantă în care parcă-ți vine să blestemi anumite momente, anumite fraze kilometrice, materii, timpul care-i insuficient sau pe tine că nu ai învățat SAU MĂCAR citit ceva mai din timp. Asta dacă nu ai memorie bună și nu trebuie să-ți faci griji. Sau dacă ai învățat pe parcurs. Sau dacă ești prea chill existențial să-ți pese de examene sau materie. Din păcate, eu nu am nici memorie bună, nici nu sunt chill, poate doar în seara de dinaintea unui examen, când pur și simplu îmi bag picioarele în ea de plapumă și mă culc de la 9, dar adorm la 3 dimineața, ce mama ei de treabă. Dar, evident, ca oameni conștiincioși ce suntem, lăsăm totul pe ultimele două zile înainte de examenul cu pricina. În cazul meu, restul de 7 examene.

Și cum citesc eu, dându-mă responsabilă în fața universului, păstrându-mi respectul de sine că trebuie să merg cu ceva în cap măcar să nu mă macine conștiința – realizez cât de mult duc dorul plăcerilor mele nevinovate, când aveam timp și nu știam să-l folosesc corespunzător și cică mă plictiseam dar vai Doamne ce n-aș da pentru o oră de plictiseală acum.

Acum, nopțile mele se rezumă la multă oboseală și o droaie de hârtii și cărți pe lângă mine.
Înainte, nopțile mele erau înmiresmate de lumânări ce iluminau camera, în timp ce mintea-mi zbura prin pagini de word scrise din imaginație.

Acum, diminețile mele se rezumă la o cafea sau un 3 în 1 – altă droaie de hârtii și întrebări existențiale ca „Oare câte grade sunt afară, să știu cu ce să mă îmbrac.” Sau „să-mi iau căciulă, să nu-mi iau căciulă”. Sau „bocanci sau cizme.” Evident, de ce m-aș stresa de facultatea la care trebuie să ajung, nu e ca si cum contează prezenta în proporții diferite hăhă..hă…h..ă…
Înainte, dimineața era partea mea preferată: muzică pe fundal, mic-dejun consistent, o plimbare scurtă pe răcoare, un ceai/cafea fierbinte și compania celor dragi.

Acum, momentul meu de fericire vine din somn și week-end-uri.
Înainte, momentul meu de fericire venea… ei bine, asta s-a cam păstrat.

Acum, am învățat 20 de străzi ale Sibiului într-un timp relativ scurt.
Nu e ca și cum știu mai mult de 2 străzi de-ale orașului meu natal.

Acum, dacă ies două ore în oraș, cel puțin trei subiecte de discuție se referă la facultate. Nu respir, nu mănânc, nu beau apă – fără să-mi zic „Bă… mai am și aia de citit” pentru că să fim serioși, cine zice „învață” la facultate, are tot respectul meu.
Înainte, dacă-mi aduceam aminte de existența școlii în 8 ore de zăbovit pe străzi sau pub-uri – mare minune era. Mare. Eliberare totală.

Acum – am o responsabilitate morală.
Înainte… ei bine, și înainte se presupune că trebuia să o am, dar cine se gândea sau ținea cont.

Acum – sunt singură într-un oraș pe care am început să-l cunosc ușor-ușor. Programul mi-l aranjez eu, sunt condiționată de timp pentru lucruri de care acasă nu trebuia să mă ocup eu.
Înainte – .. ei bine, eram fără pic de stres cu ai mei alături.

Acum, laptop-ul meu plânge că-l deschid de Crăciun și de Paște, cam cum face mama cu , curățenia. (Scuze mama – zic asta pentru că s-ar putea să citească)
Înainte, laptop-ul meu plângea că era deschis 20/24 și îl suprasolicitam cu toate temele posibile de Win8 sau programe stupide de personalizare sau jocuri de care mă săturam în 2 zile. În afară de SIMS, vai, SIMS.

Aș putea continua la nesfârșit, dar ideea e că acum, în loc să învăț pentru examenul de miercuri, stau și-mi plâng de milă scriind în word (pentru că am observat că recent, nu știu de ce, nu-mi vine să mai scriu pe platforma blogului), aducându-mi aminte că nu am știut să profit mai mult de diminețile sau nopțile mele solitare și lungi și liniștite sau de oamenii mei din orașul natal, de care tare mi-e dor acum. Dar să fim optimiști – sesiunea durează 3 săptămâni, diminețile și serile mele vor tot continua până la 99 de ani. Da, mi-am propus să ajung la 99 de ani – nu mă judecați, sunt o ambițioasă.

Sincer, aș scrie – dacă tot sunt o leneșă macabră pe blog de ceva timp încoace – un SURVIVAL DAYS pe perioada examenelor. Cred că m-aș cunoaște și eu mai bine în condiții de stres necunoscut. Interesant, interesant, rămâne de văzut, mai ales pentru pruncii care vin de la anul la facultate.

Comments

comments

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply raluca stefana January 18, 2016 at 8:10 PM

    Buna, te citesc pentru prima data.Bafta la examene!!!

    • Reply Amii January 19, 2016 at 9:16 AM

      Bună! Mulțumesc frumos, atât pentru lectură cât și pentru urare ! ^_^

    Leave a Reply