Studenție

Când te ia stresul înainte de a pleca la facultate

September 16, 2015

Zilele parcă trec din ce în ce mai repede, iar eu abia azi am realizat cu adevărat ( deși e o căldură de vară afară ) că este septembrie și mai am nu mai mult de 10, 11 zile până să plec la Sibiu la facultate.

10 zile! Când spui în zile sună atât de puțin, dar parcă în săptămâni sună mai mult. Și hai să fim serioși, o săptămână și 3 zile ce sunt?

De câteva zile în visele mele apar căminul, facultatea și momente pe care Dumnezeu știe dacă se vor întâmpla sau pur și simplu sunt rodul imaginației mele bogate. Am pus totuși la calcul și faptul că am văzut prea multe filme americane cu facultăți, am citit destul de multe cărți, am un cont de tumblr și știm bine ce înseamnă asta și în plus față de toate acestea, mai este și imaginația mea exagerată și așteptările mele pe care încerc să le țin în frâu pe domeniul realismului.

Trăiesc într-o așteptare frustrantă și sunt blocată între dorul timpuriu pentru părinții mei ( care vreau să spun că sunt foarte panicați deoarece singurul copil le pleacă de acasă pentru prima oară, mai mult de o săptămână ) și extazul de a cunoaște locuri noi, oameni noi și de a trăi clipe de care nu am mai dat până acum.

Pe lângă astea, mai este și șirul interminabil de întrebări de către prieteni, rude, cunoscuți, necunoscuți, dar și bine-cunoscutele încurajări, fie de decor, fie doar amicale. Când trebuie să auzi zilnic fraze de genul :

Vei vedea că totul va fi bine. Să fii puternică și să ai încredere în tine!

Nu e ca și cum mă mut în altă țară și nici faptul că voi fi singură pentru o perioadă de timp nu mă va readuce la stadiul de a slăbi psihic. Și nici încredere în mine nu cred că pierd în urma unui drum de 3 ore cu mașina sau două săptămâni de una singură.

PREGĂTITĂ? Ai tot ce îți trebuie? Să vezi ce dor îți va fi de acasă. Acolo nu mai ai timp de joacă așa mult.

Cred că treaba cu „Pregătită?” am primit-o de o mie de ori, cel puțin. Lumea mă salută acum cu „pregătită?”. Toată viața mea din ultima lună s-a învârtit în jurul acelui cuvânt pe care am ajuns să îl urăsc cu fiecare celulă din corpul meu. Unu la mână, nu cred că poți răspund cu „Da, sunt pregătită”, pentru că, nu cred că e vreun moment în care să fii ferm convins că ești pregătit. Trebuie să vină totul de la sine și să încerci să nu te stresezi… așa ca mine. Dar nu, acesta nu-i stres. E curiozitate mascată. Și doi la mână, mai sunt câteva zeci de întrebări care mi-ar putea fi adresate, cum ar fi „ce vei studia?”, „ți-ai făcut vreun program?”, „mai ai de gând să treci pe acasă?”, „sper că nu vei cheltui așa mulți bani”.

Normal că nu am tot ce îmi trebuie, voi cumpăra și de acolo câte ceva. Și normal că îmi va fi dor de ai mei și de casă și lene și comfort, dar asta nu înseamnă că trebuie să fie scoase în evidență TOATE aceste detalii pe care consider că la aproape 20 de ani le știu deja.

Ai grijă cu fast-food-urile și cu băutura. Ai grijă întotdeauna că nu știi când îți pun ceva în pahar – Tata, 2015.

Ce mă încântă cel mai mult la părinții mei este că nu-și fac griji de acomodare, de oraș, de cămin și mai ales facultate și studii. Își fac griji de faptul că voi mânca rar și mult sau rar și puțin. Și mai ales la ieșirile în diferite localuri, seara – pentru că știm cu toții că televizorul strică mintea oamenilor, iar părinții mei au în cap numai scene periculoase. Le dau dreptate într-un fel, dar pe de altă parte, o fiică mai responsabilă de sine însăși ca mine nu cred că și-ar fi putut dori.

Să nu devii dependentă de cafea!

Nu, o să devin dependentă de restaurantul chinezesc din oraș.

Nu te mai stresa! Abia aștepți să pleci, hă? – mama, 2015

Nici la BAC sau admitere nu mi-a spus asta, deci situația mă depășește.

În fine, sunt o grămadă de lucruri pe care le aud zilnic. Iar acum că „cei mici” (satisfacția mea de a spune asta despre liceeni și cei din generală este enormă, nu mi-o luați!) au început școala, parcă parcă mă apucă nostalgia, anul trecut pe vremea asta eu fiind la ore, în prima bancă, râzând cu colegii sau plimbându-mă pe holuri.

Cum spuneam acum ceva timp, voi face mai târziu un jurnal al studentului, care sper să vă introducă câtuși de puțin în lumea noastră.

P.S: Nu uitați de concursul blogului ♥ Aici :

Untitled

Comments

comments

You Might Also Like

5 Comments

  • Reply Joujoules September 16, 2015 at 3:31 PM

    Your family is so lovely and funny =))
    awhhh ♡

  • Reply Camelia September 16, 2015 at 4:22 PM

    Aia cu pusul de ceva în pahar mi-o spune şi mie tata de când lumea şi pământul! :))) Iar mami se teme că nu voi face faţă oamenilor mai duri, că sunt o mototoală şi o sensibilă care se smiorcăie din cel mai mic lucru >.<

    • Reply Amii September 16, 2015 at 4:55 PM

      Îi cred, mai ales că suntem fete și ne dau drumul în lume să fim pe aproape-cont propriu :))

  • Reply Sophie September 16, 2015 at 5:55 PM

    Și eu vreau la facultate, Emm!
    Mă iei cu tine? *copil level 10000*

    • Reply Amii September 16, 2015 at 6:19 PM

      Ahahaha, poate îți fac loc în bagaj, nu mă provoca :)))

    Leave a Reply