Studenție

Inteligență emoțională – indiferență sau empatie?

August 8, 2015

O să încep cu o scurtă definiție a INTELIGENȚEI EMOȚIONALE ( IE )

IE se constituie din abilitatea de a înțelege emoția, de a o exprima și de a utiliza informația emoțională, pentru ca apoi să reușim să (ne) controlăm emoțiile

Printre lecturile mele recente se enumeră și cartea lui Kenneth T. Strongman, „Psihologia vieții de zi cu zi” ( o găsiți pe libris.ro). Aici am descoperit niște lucruri care, în mod normal ai spune că le cunoști sau că ai o idee despre ele, dar crede-mă, nu este așa.

Emoțiile au o legătură strânsă cu sănătatea ( stresul, psihomatica, scrisul și povestitul ), artele și sportul.

Ceea ce m-a interesat pe mine mai mult la acest capitol a fost partea cu ARTELE, mai exact cititul.

Filosofii au o curiozitate, o teorie cu privire la ficțiune, la reacțiile noastre emoționale cu privire la povești care știm deja că nu sunt reale, și anume PARADOXUL FICȚIUNII.

Te-ai întrebat vreodată de ce reacționăm emoțional la ficțiune? De ce avem sentimente față de personajele imaginate?

Dar înainte să te gândești la asta, hai să te lămuresc puțin.

Kenneth spunea că „Dacă nu reușim să ne identificăm cu personajele, atunci ficțiunea se aplatizează. Dacă putem să ne identificăm și să fim absorbiți de acele existențe fictive, efectele sentimentelor trăite în timpul lecturii vor zăbovi pentru o vreme, pozitiv sau negativ. Zile întregi ne putem simți remontați de acea lectură, sau dimpotrivă, abătuți

       Sunt anumite vorbe pe care unii cititori le mai folosesc, și anume „Nu mai pot citii, nu vreau să văd ce se întâmplă ( dar tot vor citi) ” / „ Nu pot să mai citesc altceva până nu-mi revin de la ultima carte ” (cred că e cea mai des întâlnită) și multe altele.

Și totuși, există și persoane care sunt indiferente, care nu se lasă afectate emoțional. Care spun că a fost o lectură plăcută, dar chipul lor nu afișează aceleași expresii datorate emoțiilor pe care le-ai simțit tu sau alții.

 Aici intervine partea a doua din titlul articolului: INDIFERENȚĂ sau EMPATIE? (și presupun că toată lumea știe ce este empatia)

Este adevărat faptul că unii oameni au capacitatea de a fi mai empatici decât alții, dar la unele lucruri nu înțeleg cum poate survine indiferența. A-ți controla emoțiile e treabă grea, complicată, dar nu imposibilă. Multă lume face asta în scopuri personale și negative în cea mai mare parte. Dar, spre exemplu, de ce să-ți ascunzi emoțiile când vine vorba de alte persoane? De artă? De sport? De ce să nu recunoști ceea ce te deranjează? Că ești stresat? Că te doare? Că nu mai poți? Că te-ai săturat? Că nu simți nimic sau că simți totul?

M-am cam îndepărtat de ideea principală și esențială, dar să spunem că a fost o paranteză mai lungă.

Ideea este că ficțiunea îți permite să traversezi printr-o serie mare de emoții și sentimente, nu-ți ascunde trăirile și nu te ascunde mai ales de tine însuți.

Acceptă faptul că emoțiile pot veni de oriunde, oricum, în orice fel. Nu încerca să-ți dai impresia că le poți îndepărta sau ignora. Nu ai cum. Fac parte din noi. Ne caracterizează.

Comments

comments

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply Camelia August 8, 2015 at 4:39 PM

    Cred că ultimele două pasaje reprezintă cheia întregului articol. Şi, da, aşa este. Nu ne dăm seama de unde se ivesc toate acele emoţii, dar pare-se că atunci când citim ficţiune şi le acceptăm, ele devin însufleţite, mai vii, aproape palpabile..cel puţin asta simt eu. În faţa unor simple structuri de cuvinte aşternute pe foi albe de hârtie reacţionez precum aş face-o în faţa unui spectacol derulat direct în faţa ochilor.

    • Reply Amii August 8, 2015 at 5:32 PM

      Exact, exact!
      Momentan sunt într-o perioadă asemănătoare, doar ca e “vina” unui serial taiwanez, nu o carte. Dar filmele tot de artă țin deci se aplică aceeași teorie oricum. Și cred că un moment și mai minunat e atunci când îți dau lacrimile și practic ești afectat fizic de ceva fictiv

    Leave a Reply