Studenție

De ce PSIHOLOGIE? Idei și păreri de proaspăt student

Am ales PSIHOLOGIA ca studiu universitar. Inițial nu-mi valorificasem gândirea și nici nu-mi pusesem în plan să studiez serios acest domeniu, acest chip din spatele măștii oamenilor din întreaga lume. În fond, psihologia, este, așa cum spunea P. Janet, „știința conduitei”, sau cum spunea W. James, psihologia este „știință a vieții mentale, a fenomenelor și a condițiilor sale

Dar în ultimul timp am devenit din ce în ce mai atrasă de această parte ascunsă a omenirii. Am citit, m-am informat și pe zi ce trece încerc să-mi dezvolt un vocabular și o mentalitate specifică. E necesară, ce-i drept.

Nu vreau să trag de rânduri și nici să încep să vă prezint și să vă explic termeni specifici, nu toată lumea e interesată de începuturi sau de definiții. Lumea e interesată de concluzii, dacă există așa ceva. Oamenii sunt interesați de răspunsuri, de concepții reale și răsturnate în zeci, sute de feluri, dar și gândite de o mulțime de oameni de știință.

Am citit azi o bună parte dintr-o carte intitulată Psihologia Minciunii”, de M. Scott Peck ( o găsiți pe LIBRIS aici )  și vreau să spun că am rămas profund șocată de importanța autoinducerii, de gândirea foarte sensibilă și ușor-influențabilă a unor persoane. Tăria de sine și încrederea pe care tot încerc s-o stabilesc printre voi prin termeni uzuali este ceea ce multă lume are nevoie să audă și să le fie explicată zilnic.

Altfel spus, concepțiile/ideile pe care psihologii ni le prezintă sunt lucruri știute de fiecare dintre noi, în subconștientul nostru, într-o parte întunecată și nesolicitată de mintea noastră. Atunci când veți citii câteva idei și câteva din frazele pe care vi le voi prezenta, veți constata că de fapt aveați o idee despre ele. Poate nu conștient, dar fărâma de contra-știință, cum îmi place mie să îi spun, există acolo undeva, imprimată adânc de generații întregi de culturalizare.

Carol Gilligan: ” Am aflat că dacă spun ceea ce gândesc și simt cu adevărat, oamenii sunt îndemnați și ei la rândul lor să facă același lucru. Conversația devine o conversație cu adevărat.

Revenind la Psihologia Minciunii, știați că femeile mint în medie de 3 ori pe zi, iar bărbații de 2 ori mai mult? Asta înseamnă că o singură minciună poate schimba complet decursul conversației, iar o posibilă prietenie sau o posibilă poveste amoroasă dintre 2 persoane este periclitată. De ce să te ascunzi, când minciuna implică memorarea ei și grija de a nu fi descoperit?

C.G. Jung, Memories, Dreams, Reflections : „ Tot ce ne irită/displace la alte persoane poate duce la o înțelegere mai bună asupra propriei persoane”
Atunci când judecăm pe cineva, lucru pe care nu-l susțin dar care am descoperit că este inevitabil ( O să devin obsedată de cartea lui M. Scott Peck), practic ne descriem o mică parte a preferințelor, a caracterului nostru. Nu putem fi de acord cu toată lumea și cu atât mai puțin să ne fie pe plac o persoană în întregime, dar defectele lor ne scot pe noi în evidență. Norocul nostru este că putem alege să evidențiem asta sau să păstrăm pentru noi.
 Albert Ellis: „Există trei „trebuie” care ne țin pe loc în viață: trebuie să fac (totul) bine. Tu trebuie să te comporți bine cu mine. Și lumea/viața trebuie să fie ușoară.
Albert Ellis scoate în evidență faptul că este în regulă ca lucrurile să mai fie rele din când în când. Ca viața să fie grea, să ne pună la încercare. Este în regulă să greșești și să nu fi tratat așa cum ți-ai dori sau cum ar trebui. Pe conceptul „toate se întâmplă cu un scop”, înțelegi?
Voi pătrunde în această temă cu viitoarea postare, asta dacă mai sunt interesați, toate, cu scopul de a ajuta cât mai multe persoane.
Apreciezi?

Comments

comments

Author

amii.writes@yahoo.com
Blogger necunoscut și mândră absolventă a facultății de Psihologie. Iubitoare de cafea, ciocolată și dimineți răcoroase. Dacă și tu preferi conversațiile creative - ai ajuns unde trebuie.

Comments

Sophie
August 5, 2015 at 5:54 PM

Mintea umană mi se pare un lucru interesant.
Iar autoinducerea și mai interesantă.
Fosta mea dirigă ne-a povestit despre un om care transporta carne. (poveste reală) Într-o zi (nu îmi mai amintesc ce voia să facă) a intrat în spate, în ”frigider”, rămănând blocat acolo. Speriat că va muri de hipotermie, a luat un pix din buzunar și a început să scrie simptomele hipotermiei când a început să le simtă. A fost găsit (nu mai știu când) mort, cauza: hipotermie.
Interesant e faptul că frigiderul era oprit. ^^



    Amii
    August 5, 2015 at 5:58 PM

    Autoinducerea e foarte puternică, mai ales pentru cei „slabi de îngeri” cum se zice prin popor. Eu încerc zi de zi să îmi fac un control voluntar, apelând la diferite sentimente. Pot să-mi induc tristețe, chiar și depresie, sau pot să-mi induc extaz și euforie. Gândurile mele pot trece de la lucruri ce țin de abandonarea vieții ( ca să nu zic moartea :)) ), la aventura zilnică în care am vorbit în articolul trecut.

    Iar povestea cu acel om ce transporta carne, cred că am mai auzit-o undeva, dar nu sunt sigură, îmi pare cunoscută. Ideea este că mintea umană este pe atât de complexă și periculoasă, pe atât de simplă dacă acordăm puțină atenție.



      Sophie
      August 5, 2015 at 6:15 PM

      La fel sunt și eu. Pot să trec de la zombie , la fluturaș colorat destul de repede.
      Creierul uman e foarte puternic și ”nedescoperit” .
      Mă bucur că ai ales psihologia. ^___^
      O să fie o aventură, mai ceva ca acelea din Indiana Jones mwahahaha.



August 5, 2015 at 6:29 PM

Eu am făcut anul ăsta psihologie la şcoală. Fiind la pedagogie, am intrat şi în înţelegerea comportamentului la copii (psiho-pedagogie). Gândurile mele nu s-au oprit acolo, chiar dacă mintea unui puşti poate depăşii cu mult aşteptările noastre.
Ceea ce mi se pare genial e faptul ca noi, oamenii, descoperim tot ceea ce se poate pe pamant, însă când vine vorba de propria noastră “materie cenuşie” ştim atât de puţine.
Tot anul ăsta am început să mă cunosc pe mine. Cum? Punându-mă în anumite situaţii şi studiindu-mi reacţiile. Am descoperit, aşa cum ai menţionat şi tu, că nu agreez toate persoanele cu care mă intersectez şi m-am întrebat de ce? Sunt încă foarte multe întrebări la care trebuie să răspund, dar am destul timp.
Profilul psihic al unui individ e atât de vast încât inteligenţa unui singur cercetător nu este de ajuns să îl cuprindăă.



    Amii
    August 5, 2015 at 6:52 PM

    Ultima frază mi-a plăcut enorm, dar așa este. În fond, fiecare vedem diferit, iar profilul psihic, deși analizat obiectiv, are și un strop de subiectivism și de cunoștințe și idei proprii, prin urmare e nevoie de zeci și sute de teorii și viziuni ca să poată ieși o concluzie, și aceea cu semne de întrebare.

    Abia aștept să aprofundez și să învăț mai multe! Aici sunt, în cazul în care ai întrebări sau vrei să scrii chiar și un articol. Sunt deschisă la oamenii talentați care vor să se afirme, chiar și pe micul meu blog începător 😀



September 5, 2015 at 9:44 AM

Spor la facultate in anul care urmeaza 😀



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *