3am

Câteva sentimente de revoltă.

În mod normal, nu scriu astfel de postări.
Dar am să spun câteva cuvinte.

Sunt revoltată. Revoltată de faptul că avem o țară atât de coruptă, atât de falsă, atât de subiectivă, atât de jalnic întreținută din mai multe puncte de vedere.
Pe atât de dezamăgită sunt de anumite tipuri de oameni, iar aici am să mă refer strict la persoanele sub dominația Statului, și anume cadre didactice, polițiști, miniștrii și așa mai departe. Țin să precizez și faptul că generalizez, nu consider că toți sunt așa, ci doar ce am văzut și am ajuns eu să cunosc.

Dacă au ajuns oamenii să fie asaltați de polițiști în cel mai penibil, agresiv și dement mod posibil doar pentru o traversare neregulamentară a străzii, iar pe de altă parte, oamenii legii care „trag pe dreapta” milioane de euro de la stat sunt puși în arest la domiciliu cu toate condițiile (însă cei mai mulți nici nu sunt prinși sau sunt după ce și-au asigurat 5 vieți de acum înainte), nu le este atinsă o unghie și trăiesc la fel de regește – atunci deja o dăm în prostie la nivel de țară.

Dacă au ajuns cadrele didactice să-și asume toate meritele pentru elevii lor care iau premii la concursuri, olimpiade sau proiecte naționale și/sau internaționale, și să profite umilitor pe urma reușitelor lor, dați-mi voie să vă spun un lucru:

! E penibil ceea ce faceți. Toată stima copilului care reușește să înțeleagă și să pună pe hârtie acel bagaj incredibil de cunoștințe. Care reușește să atingă performanțe incredibile. Nu mi se pare deloc corect să aud „Elevul meu a reușit datorită mie” sau „Ne bucurăm că a ajuns acolo datorită nouă, l-am sprijinit și l-am ajutat.” Da, într-adevăr, i-ați sprijinit și ajutat, așa cum și un membru al familiei sau un prieten ar face, dar vă și bucurați de faima pe care o primiți și de meritele care vi se acordă în diferite sume de bani sau altfel de premii. Și mă scuzați, dar celălalt elev care s-a dus și nu a reușit? Acela nu mai merită laude? De ce îl ignorați? Acela e „prost”, așa cum îi catalogați în mod normal pe cei ce nu vor să se implice în activități? Să aduc vorba și de nepotisme, favoritisme și diferențe? Pentru că în ultimul timp sunt mai evidente ca soarele pe cer. Pentru că știm cu toții că e o lege nescrisă. Încetați să fiți cei ce provoacă depresii, lacrimi în ochi sau supărări. Încetați să demonstrați ceva ce știm bine că nu puteți. Încetați să priviți elevii ca pe niște roboței pe care îi creșteți, pe unii mai bine, iar pe alții îi lăsați de voia lor. Încetați să îndopați elevii cu idei preconcepute, iluzii create de voi sau încurajări pompoase !

Și chiar îmi pare rău că s-a ajuns la un asemenea hal. Căci de aici pornește ura, invidia, gelozia. Acele diferențe încă din școală. Neștiind decât să vorbim când eram întrebați, nu aveam „voie” să spunem ceea ce ne deranjează și chiar dacă spuneam, vorbele intrau pe o ureche și ieșeau pe alta, vorba aceea.
Dar, scriind acum cu o satisfacție și o plăcere infinită, mă bucur enorm că am scăpat de liceu.

Atâtea revolte, dar am să mă opresc aici, cel puțin în seara aceasta.

Din nou, părerea mea, strict părerea mea.

Comments

comments