3am

Avioane de hârtie

tumblr_mqcqyl8bZy1rwe56eo1_500

— Fundal—-

Să prindem avioane de hârtie.

Întotdeauna când fac un avion de hârtie îi acord atenția mea, surprinderea mea ascunsă, curiozitatea de rezultat, dorința de a-l termina și de a-l face cât mai bine. De a-l vedea urcând cât mai sus și de a sta cât mai mult în aer.

Apoi îl aruncăm, sau mai bine spus -îl azvârlim-, scăpând de el și tot ceea ce acum câteva secunda însemnase pentru mine. Ne aruncam atenția, curiozitatea, pasiunea … în aer.

Așa facem și în zilele noastre cu ceea ce iubim. Îi/Le considerăm niște avioane de hârtie pe care apoi îi/le aruncăm pe apa sâmbetei. Bine, în aer, în văzduh.. niciunde. Și culmea? Practic, nu ne afectează cu nimic atunci când le dăm drumul. Dar marea noastră greșeală e că ceea ce facem noi nu implică nici hârtie, nici avioane.

Implică oameni. Oameni cu sentimente. Cu speranțe și trăiri.

Și altă culme? Noi „niciodată” nu suntem de vină. Dăm vina pe societate. Pe „avioanele de hârtie” care vor să se desprindă de noi. Dăm vina pe toți, dar nu pe noi.

Noi creăm demoni și tot noi îi răspândim în lume.

Noi suntem cauza și efectul „societății” de care toți se plâng și pe care toți dăm vina. Dar, practic, noi suntem societatea.

Dacă nu noi, atunci cine? Cine e societatea? Noi nu facem parte din ea? Ei uite că dacă nu, atunci vreau. Vreau să mă infiltrez acolo și să schimb ceva. Să spun pe față că…

-Tu ești mai bun decât arăți și decât crezi.

-Tu ești frumos/frumoasă și slab/ă și plinuț/ă și înalt/ă și scund/ă și cu ochelari și fără și oricum te consideri tu în mod negativ.
-Te simți ofensat/ă când cineva te face „prost/proastă” ? Și nu ai de gând să schimbi nimic? Învață, demonstrează-le unde poți ajunge, nu trece cu vederea ca și cum nimic nu s-ar întâmpla. E vorba de mândria ta. De respectul de sine, care este atacat. Acela merită apărat cu tărie.

-Vrei să faci ceva dar îți e frică de părerea altora? Ăsta-i cel mai tâmpit lucru. Vrei să faci ceva? Fă-l! Tu decizi pentru tine, tu simți și tu îți trăiești viața, nu o trăiesc ei pentru tine. Cuvintele lor poate sunt niște arme, dar tu poți să-ți faci scutul indiferenței.

Știu că suntem înconjurați de mulți „pierduți” – dar asta doar din cauză că e prea târziu pentru ei sau pur și simplu au renunțat prea din timp. Nu lăsa să fie prea târziu și pentru tine. Nu te lăsa în „moda” României, nu te lăsa influențat de ceva ce în primul rând nu ți-ai dori. De ce să te arunci singur într-o groapă când ai putea bine-mersi să urci câteva trepte, zi de zi ?

Cu toții la un moment dat am fost un avion de hârtie.

Acum, depinde de noi și doar de noi dacă rezistăm cât mai mult în aer, sau dacă ne lăsăm răpuși de vânt și/sau alte intervenții și ajungem doborâți la pământ.

-Amii

Apreciezi?

Comments

comments

Author

amii.writes@yahoo.com
Blogger necunoscut și mândră absolventă a facultății de Psihologie. Iubitoare de cafea, ciocolată și dimineți răcoroase. Dacă și tu preferi conversațiile creative - ai ajuns unde trebuie.

Comments

December 6, 2014 at 8:55 PM

Vai Emm, postezi mereu la momentul potrivit.
Cuvintele tale îmi schimbă starea instantaneu ^___^ Mulțumesc că mi-ai făcut seara plină de stres, nervi și lacrimi (tot din cauza nervilor) mai bună .



December 6, 2014 at 10:24 PM

Bless this post.
Chestia e că citesc multe lucruri de genul ăsta și la tine și prin alte părți, dar practic pe o parte intră și pe alta ies. Stai așa un pic și te gândești că fata asta/persoana/citatul are dreptate, dar când ajungi din nou în punctul acela critic, nu mai reușești să-ți aduci aminte de ce scria undeva, ci vezi doar durerea, greutățile, obstacolul care pare atât de greu de trecut.
Dar poate cu cât scrii mai mult, mai des, cu atât citim mai des, începem să dăm mai multă importanță părților bune și reușim cel puțin „să ne menținem altitudinea”, să nu picăm, ca mai apoi să încercăm și să urcăm, încet-încet. ^_^



    December 6, 2014 at 10:29 PM

    Da, într-un fel și eu. Dar partea bună și partea de care sunt cea mai mândră e că îmi repet pentru mine în gând ceea ce trebuie să fac și ceea ce vreau. Cum ar trebui să mă comport și cum nu. Sunt conștientă de toate acele lucruri pentru că mi le zic cu voce tare, dar le și gândesc mult timp. Le acord importanța pe care mulți o ignoră, chiar dacă, așa cum ai spus și tu, sunt conștienți de ea.



Georgiana Tesu
December 7, 2014 at 7:27 PM

„ Noi creăm demoni și tot noi îi răspândim în lume. ” ← Cât de adevărat.
Ca de obicei, ceva nou, care mă umple de inspirație. Mulțumesc pentru că scrii atât de frumos și-mi aduci și mie fie un zâmbet, fie un strop de inspirație <3 :o3



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *